Taiz, a treia localitate ca mărime din Yemen, cu o populație de peste un milion de locuitori, se află sub un asediu asfixiant impus de rebeli houthi, susținuți de Iran. Deși orașul se confruntă cu o criză cronică a apei de peste un deceniu, situația a degenerat dramatic în ultimele săptămâni, transformându-se într-o urgență umanitară de proporții alarmante, avertizează organizațiile internaționale.
"Am renunțat la cafea și la ceai, pe care îi beam zilnic", spune Hadil al-Shahid, proprietara unui salon de coafură și mamă a doi copii mici, într-un interviu telefonic. Înainte de înstrângerea asediului, familia ei consuma aproximativ 10 litri de apă embotigliată pe zi pentru băut și gătit. Acum, aceeași cantitate trebuie să le ajungă pentru patru zile. Prețul apei a sărit cu până la 75% în doar câteva săptămâni, iar multe familii au început să cumpere apă pe credit, înotând în datorii pentru a supraviețui.
Asediul nu este doar o manevră militară; este o armă chimică silencioasă. Taiz este o poartă strategică spre sudul Yemenului, iar controlul său este vital pentru houthi dacă își propun să avanseze spre Aden și Lahj. Dar blocația drumurilor a tăiat accesul la puitele din zonele înconjurătoare și a oprit camionetele care aduceau apă din exterior. Cei puțini șoferi care îndrăznesc să traverseze liniile frontului au triplat tarifele, justificând riscul morții pe drumuri minate și sub focul cecilor.
Infrastructura de apă a orașului, veche și deteriorată de ani de război, a colapsat aproape complet. Centralele de desalare funcționează sub capacitate sau s-au oprit din cauza lipsei combustibilului. Utilitățile locale luptă să mențină o operativitate minimă. Fără motorină, pompele nu funcționează. Fără curent, spitalele nu pot steriliziza, sistemele de salubrizare se blochează, iar gunoiul se amontează pe străzi, devenind un focar de boli.
"Penuriile se hrănesc una pe alta", explică Jens Laerke, portparol al OCHA (Birou ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare). "Fără combustibil, opresc pompele de apă, generatoarele spitalelor și colectarea deșeurilor. Cu mai puțină apă curată și deșeuri amonțate, riscul bolilor, inclusiv holere, crește exponențial." Familiile disperate se apucă de puți neprotejate, risca să contacteze apă contaminată cu bacterii morțale.
Criza apelor este doar vârful icebergului. Prețurile produselor alimentare de bază — făină, orez — au crescut cu aproximativ 50% față de vara trecută. Fructele și legumele au devenit luxuri inaccesibile. Gazul de gătit a încetat de patru ori. Oamenii arde lemn, cărbune, chiar carton pentru a pregăti singurul masă a zilei. Bucătăriile comunitare, care oferau mese calde gratuite, au încetat activitatea.
Ahmed Abdel Gaber locuiește cu alte nouă membri ai familiei în ruinele unei clădiri, după ce au fost deplasați din propriile case de lupte. Fost muncitor în construcții, acum nu are venit stabil. "Ne bazăm pe ajutoare și donații de la oameni pentru a obține mâncare", spune el, vocea umplă de o lene de care nu te poți scăpa.
Al-Shahid, mama din începutul reportajului, a văzut și venitul său dispărând. Salonul a închis pentru că clienții priorizează acum fiecare rial pentru apă și pâine. Copiii ei, de 10 și 5 ani, mănâncă acum aproape exclusiv orez, pâine și brânză. Proteinele, vitaminele, copilăria normală — totul a fost sacrificat pe altarul supraviețetuirii.
Situația este agravată de un aflux masiv de deplasați. Din august, provincia Taiz a primit aproape jumătate din persoanele deplasate din alte părți ale Yemenului din cauza intensificării luptei — estimativ 124.000 de oameni, conform OIM (Organizația Internațională pentru Migrație). Mii locuiesc în corturi sau adăposturi improvisate, fără acces la apă curată sau sanitizare, supraviețuind cu o singură masă pe zi.
Pe front, forțele guvernamentale internațional recunoscute încă controlează centrul orașului, dar sunt presate în dealurile înconjurătoare, în special la est. Analiziștii avertizează că orice încercare a houthilor de a cuceri orașul ar însemna o bătălie lungă, costisitoare și sângeroasă. "Orice încercare a houthilor de a apucă părți din oraș, și nu vorba de a-l lua complet, ar necesita o bătălie prelungită și costisitoasă, cu pierderi semnificative printre luptătorii houthi", declară Ahmed Nagi, analist senior la International Crisis Group.
Trei oficiali houthi au declarat că grupul controlează aproximativ 80% din provincia Taiz, dar orașul în sine rămâne un bastion contestat, o rană deschisă pe harta unui război care a început în 2014, când houthii au preluat capitala Sanaa și au forțat guvernul la exil.
Amnesty International a apelat la houthi să deschidă imediat drumurile spre oraș, avertizând că Taiz este împinsă "la marginea unui dezastru umanitar sever". Dar în Yemen, apelurile internaționale căd adesea în urechi surde. Războiul a devenit un joc de șah geopolitic unde populația civilă este pionul sacrificabil.
Pe străzile acoperite de praf ale Taizului, viața s-a redus la o matematică brutală: câte litre de apă mai avem? Cât costă astăzi o bombonă de gaz? Cât timp mai putem ține pe picioare copiii? Nu există strategii mari aici, doar instinctul primitiv de a vedea ziua de mâine. Și apă, mereu apă, visul imposibil al unui oraș care se usucă sub soarele de plumb al războiului.
De ce este important:
Criza din Taiz nu este doar o tragedie locală, ci un barometru al eșecului comunității internaționale de a proteja civilii în conflictele moderne. Asediul ca armă de război — tăierea apei, a mâncării, a medicamentelor — constituie un犯罪 de război conform dreptului internațional umanitar, dar impunitatea rămâne regula. Yemenul, deja distrus de ani de război, coleră și foamete, riscă să intre într-o spirală ireversibilă de colaps al statului. Stabilitatea regiunii, securitatea navigației în Marea Roșie și credibilitatea sistemului ONU sunt toate testate aici, pe străzile uscate ale Taizului. Ignorarea acestei crize nu o face să dispară; o face doar mai mortală.
