Am testat această aplicație la Augmented World Expo din Long Beach, California, o conferință anuală care prezintă cele mai noi tehnologii în domeniul realității virtuale și augmentate. După ce am montat casca VR, m-am trezit într-un studio de dans spațios, digital. Mă aștepta un instructor virtual: un avatar masculin atrăgător, cu cămașa descheiată până la buric și un accent englezesc ușor răgușit. „Uită-te la mine acum”, mi-a spus el la începutul unei lecții de vals. A urmat o demonstrație, iar apoi lecția a devenit interactivă. Instructorul m-a invitat să-i iau mâna, iar un sunet electronic mi-a ghidat pașii. Când am greșit, a rămas remarcabil de răbdător: „Nu-ți face griji, fundațiile necesită timp. Să încercăm din nou. Încearcă să-ți ancorezi pașii mai intenționat.”
Creatorul Dance Guru, David Huang, spune că ideea i-a venit acum câțiva ani, din frustrare. „Am vrut întotdeauna să învăț să dansez, dar am fost mereu groaznic. Renunțam la jumătatea lecțiilor. Lecțiile private sunt prea scumpe, iar tu simți că uiți mereu pașii. Nu găsești un partener cu care să dansezi. Așa că m-am gândit: poate pot crea ceva de genul acesta.”
Dance Guru oferă în prezent tutoriale de salsa, bachata, vals și cha-cha, atât în modul „lead” (conducere), cât și „follow” (urmărire). Pentru a face instruirea digitală cât mai autentică, Huang a folosit tehnologia de captare a mișcării pentru a înregistra, cu permisiunea lor, mișcările unor profesori de dans reali.
Dance Guru face parte dintr-un val mic, dar în creștere, de aplicații care folosesc realitatea virtuală pentru a demistifica dansul social. La un stand din apropiere, Victor Chen testa o aplicație concurentă, Trip the Light. Aceasta oferă în prezent lecții de salsa, precum și opțiuni de freestyle, unde utilizatorul poate dansa cu un partener virtual fără a fi nevoie să învețe pași specifici. „De multe ori, când încerci să înveți o coregrafie, te uiți la un videoclip pe YouTube și trebuie să-l întrerupi, să dai înapoi și să-l reiei. Dacă ai avea un avatar virtual care dansează în fața ta și corectează părțile pe care le-ai ratat, ar fi mult mai ușor”, explică Chen.
Jocurile video interactive precum Dance Dance Revolution sau Just Dance, precum și tutorialele de pe YouTube, au ajutat oamenii să-și îmbunătățească abilitățile în privat de ani de zile. Dar acele jocuri sunt în mare parte destinate jucătorilor solitari. Spre deosebire de noile aplicații imersive de realitate virtuală, ele nu pot simula mecanica sau încrederea necesară pentru dansul în pereche pe un ring de dans real.
„Fiecare învață puțin diferit. Și, dacă nu ai un joc care să ofere multe moduri diferite de predare, vei avea lucruri care funcționează pentru unii, dar nu și pentru alții”, spune Ariana Katana, dansatoare contemporană și creatoare de conținut pe YouTube, Twitch și alte platforme. „De asemenea, este greu să dansezi cu o cască pe cap.” Și apoi mai este problema că nu poți simți fizic mâna sau umărul partenerului virtual atunci când dansezi cu el.
Patrick Ascolese, creatorul Trip the Light, spune că experiența ar putea deveni mai tactilă în viitor. „Vor veni costume haptice și dispozitive portabile, dar cred că mai este ceva până acolo.” Ascolese consideră că, chiar și cu limitările lor, instrumente imersive precum Trip the Light au un potențial imens ca terenuri de antrenament fără judecată, oferind dansatorilor ezitanți încrederea de bază de care au nevoie pentru a păși în cele din urmă pe ringul de dans cu parteneri reali, în lumea reală, inclusiv la nunți. „Ca orice altceva, practica duce la perfecțiune. Cu cât petreci mai mult timp în realitatea virtuală cu un partener virtual, cu atât te ajută să depășești această barieră socială. Îți predăm mișcările pe care trebuie să le faci pentru a ieși și a te distra.”
De ce este important:
Aplicațiile de dans în realitate virtuală nu sunt doar un moft tehnologic. Ele răspund unei nevoi reale: teama de a dansa în public, care afectează milioane de oameni. Într-o lume în care interacțiunile sociale sunt din ce în ce mai mediate de tehnologie, aceste instrumente oferă o punte sigură între dorința de a învăța și frica de eșec. Ele democratizează accesul la lecții de dans de calitate, eliminând barierele financiare și emoționale. Deși nu pot înlocui complet contactul uman, ele pregătesc terenul pentru ca oamenii să aibă încredere să danseze alături de alții, transformând nunțile și petrecerile din surse de stres în momente de bucurie autentică.
