Fondul, instituit printr-un ordin din 18 mai 2026, fusese gândit ca o modalitate de a despăgubi persoanele pe care Trump le considera victime ale „armării” sistemului judiciar împotriva sa și a susținătorilor săi. Printre potențialii beneficiari se numărau și cei condamnați pentru atacul asupra Capitoliului din 6 ianuarie 2021, inclusiv cei care au agresat polițiști. Această posibilitate a stârnit un val de indignare bipartizană, iar senatorii John Cornyn (Texas) și Thom Tillis (Carolina de Nord) – ambii membri ai Comisiei Judiciare – au cerut garanții scrise că fondul nu va fi implementat înainte de a-și da votul pentru Blanche.
„Echipa mea și cu mine ne-am întâlnit cu membrii comisiei și cu senatorii în ultimele săptămâni și am abordat toate preocupările și întrebările rămase”, a declarat Blanche într-un comunicat. Ordinul emis de Departamentul de Justiție subliniază că, deși procurorul general interimar a asigurat în mod repetat Congresul – inclusiv sub jurământ – că fondul nu va fi activat, iar departamentul a făcut aceleași declarații în fața instanțelor, abia acum se oficializează anularea. „Niciun membru nu a fost numit; niciun fond nu a fost transferat; niciun proces de primire a cererilor nu a fost stabilit; nicio cerere nu a fost plătită”, se arată în document. „Acest ordin stabilește, dincolo de orice îndoială, că nu există niciun fond.”
Documentul mai limitează și sfera unei alte prevederi controversate a înțelegerii: imunitatea extinsă de la auditurile fiscale pentru Trump și familia sa. Clarificarea spune că acordul de imunitate „se aplică doar retroactiv” revendicărilor deschise la momentul înțelegerii și nu îl protejează pe președinte de examinarea declarațiilor fiscale viitoare.
Senatorul Cornyn, care a pierdut realegerea anul acesta după ce Trump l-a susținut pe contracandidatul său în primare, și Tillis, care se retrage la sfârșitul mandatului în ianuarie, au blocat nominalizarea lui Blanche, în timp ce mulți dintre colegii lor republicani criticau fondul. Comisia Judiciară amânase un vot programat pentru joia trecută, după ce cei doi senatori au cerut mai multe asigurări din partea administrației. „Cred că, în ceea ce-l privește pe Blanche și Departamentul de Justiție, eram cam pe aceeași lungime de undă”, a spus Cornyn joi. „Dar când președintele a aflat, n-a vrut să fie de acord.”
Trump, care a continuat să susțină public ideea fondului, a reacționat dur duminică seara, spunând că oamenii care au fost acuzați în urma atacului din 6 ianuarie „au avut viețile distruse” și că fondul ar fi fost „o rambursare pentru suferința pe care au îndurat-o”. El a amenințat chiar că va retrage nominalizarea lui Blanche și o va depune din nou după ce Cornyn și Tillis își vor părăsi funcțiile anul viitor.
Blanche, fost avocat personal al lui Trump în procesele sale penale, a intrat în Departamentul de Justiție anul trecut ca adjunct al procurorului general. A fost promovat la conducere după ce Pam Bondi a fost demisă în aprilie de către Trump, nemulțumit de eșecul acesteia de a-i urmări penal pe dușmanii săi politici. Deși Blanche a insistat că nu candida pentru postul permanent, el a acționat agresiv pentru a pune în aplicare agenda administrației Trump și a accelera investigațiile împotriva persoanelor percepute ca adversare ale președintelui.
Vinerea trecută, avocații lui Trump au notificat o instanță că vor face apel la o decizie dură a unui judecător, care a caracterizat înțelegerea procesului președintelui împotriva IRS ca pe un „exercițiu necorespunzător de auto-favorizare”. Judecătoarea a făcut referire și la implicarea lui Blanche în înțelegere, având în vedere reprezentarea anterioară a lui Trump. Blanche a spus că nu este de acord „cu insinuările judecătoarei”.
De ce este important:
Această decizie marchează un moment crucial în relația dintre Donald Trump și sistemul judiciar american. Anularea fondului „anti-armare” nu doar că elimină o sursă majoră de controverse, dar și subliniază limitele puterii prezidențiale atunci când se confruntă cu opoziția din propriul partid. Pentru Todd Blanche, gestul reprezintă o încercare de a-și salva nominalizarea, dar îl plasează într-o poziție delicată față de fostul său client și șef. Pentru Congres, este un test al capacității de a controla excesele executive. Iar pentru public, este o reamintire că lupta pentru responsabilitate și statul de drept continuă, chiar și în cele mai tensionate momente politice.
