Sistemul electric cubanez s-a deteriorat constant pe fondul penuriei de combustibil și piese de schimb, precum și al defecțiunilor repetate ale centralelor termoelectrice îmbătrânite. Unele dintre aceste instalații au peste 30 de ani și au beneficiat de întreținere minimă. Guvernul de la Havana acuză Washingtonul că a restricționat sever livrările de petrol către insulă și accesul la finanțare și echipamente. Cuba a pierdut o sursă crucială de combustibil după ce fostul președinte american Donald Trump a impus un embargo petrolier asupra insulei, în urma răpirii președintelui venezuelean Nicolás Maduro de către SUA, la 3 ianuarie. Venezuela fusese mult timp principalul furnizor de petrol al Cubei, iar importurile din Mexic au fost, de asemenea, oprite din cauza presiunilor americane.
Pe de altă parte, criticii subliniază că deceniile de subinvestiții și gestionarea defectuoasă a sectorului energetic au contribuit semnificativ la această criză. Înainte de colapsul național, compania de electricitate din Havana raportase deja întreruperi cauzate de transformatoare defecte, defecțiuni ale circuitelor și tăieri planificate legate de capacitatea insuficientă de generare. Duminică dimineața, au fost înregistrate zeci de plângeri nerezolvate în diverse municipalități, inclusiv Guanabacoa, Habana del Este, La Lisa și Marianao, potrivit agenției Reuters.
Autoritățile încearcă de obicei să revină după un colaps total prin crearea unor rețele mici, izolate, pentru a alimenta spitale, sistemele de apă și facilitățile alimentare, înainte de a reconecta treptat centralele mai mari. Însă, în condițiile actuale, acest proces este extrem de dificil. Penele prelungite au perturbat transportul, alimentarea cu apă, comunicațiile și serviciile medicale. De asemenea, au lăsat gospodăriile fără posibilitatea de a păstra alimente, de a găti sau de a dormi în timpul caniculei de vară.
Impactul asupra populației este devastator. Oamenii sunt nevoiți să stea la cozi interminabile pentru pâine și apă, iar spitalele funcționează la capacitate minimă, bazându-se pe generatoare de rezervă care, la rândul lor, necesită combustibil. Școlile și birourile au fost închise, iar economia, deja afectată de sancțiuni și de pandemie, suferă o nouă lovitură. Turismul, o sursă vitală de venituri, este paralizat, iar investitorii străini sunt tot mai reticenți.
Criza energetică din Cuba nu este doar o problemă tehnică, ci și una politică și socială. Guvernul lui Miguel Díaz-Canel acuză Statele Unite de „genocid” și de încercarea de a prelua controlul asupra insulei, în timp ce opoziția internă și exilul cubanez cer reforme economice și o deschidere către investiții străine. În același timp, aliații tradiționali ai Cubei, precum Rusia și China, oferă sprijin limitat, dar nu pot înlocui complet pierderea livrărilor de petrol venezuelean.
Experții în energie subliniază că soluțiile pe termen lung implică modernizarea infrastructurii, diversificarea surselor de energie (inclusiv regenerabile) și atragerea de investiții străine. Însă, pe termen scurt, Cuba rămâne vulnerabilă la orice perturbare a aprovizionării cu combustibil. Blocada americană, impusă inițial în 1962 și întărită sub administrația Trump, continuă să sufocă economia cubaneză, iar recenta decizie a președintelui Joe Biden de a menține sancțiunile nu lasă prea mult loc de optimism.
În timp ce Havana încearcă să restabilească curentul, cubanezii obișnuiți se descurcă cum pot. Mulți folosesc generatoare vechi, lămpi cu gaz sau lumânări, riscând incendii și intoxicații. Alții se bazează pe rețelele informale de ajutor reciproc, împărțind mâncare și apă. Solidaritatea vecinilor este, poate, singura lumină care mai strălucește în aceste zile întunecate.
De ce este important:
Colapsul rețelei electrice din Cuba nu este doar o criză umanitară imediată, ci și un semnal de alarmă cu privire la fragilitatea sistemelor energetice dependente de importuri și de infrastructură învechită. Acest eveniment evidențiază impactul sancțiunilor economice asupra populației civile și necesitatea urgentă de a găsi soluții durabile pentru securitatea energetică. În plus, criza cubaneză reflectă tensiunile geopolitice globale și modul în care rivalitățile dintre marile puteri afectează viețile oamenilor obișnuiți. Pentru România și alte țări, lecția este clară: diversificarea surselor de energie și investițiile în modernizare nu sunt opțiuni, ci imperative.
