Incendiul a izbucnit în jurul orei 8:00, ora locală, la școlile primare Ujamaa și Furaha, dar și într-o așezare din apropiere. Martorii descriu scene de groază: flăcările s-au extins rapid, iar panica a pus stăpânire pe elevi și profesori. Potrivit liderului local Patrice Buduge, citat de AFP, incendiul a fost urmat de o busculadă violentă, elevii călcându-se unii pe alții sau căutând ieșiri periculoase. Mulți copii au leșinat, iar alții și-au pierdut cunoștința din cauza fumului toxic.
„Am primit în jur de 50 de elevi, inclusiv mai mulți profesori, în stare critică, cu asfixie”, a declarat pentru AFP Christophe Zigashane, asistent medical la o clinică locală. „Dintre aceștia, 10 erau deja morți, iar alți patru au decedat la fața locului. În total, 14 decese, toate ale unor copii sub 10 ani.” Declarațiile sale au fost confirmate parțial de oficialii administrației rebele, care au oferit un bilanț provizoriu de 24 de morți – 19 fete și 5 băieți – și 29 de răniți. Dunia Masumbuko Bwenge, viceguvernator al provinciei Sud-Kivu în guvernul instalat de mișcarea rebelă AFC/M23, a precizat că numărul victimelor ar putea crește, deoarece mai multe persoane sunt în stare gravă.
Imaginile verificate de Al Jazeera arată flăcări uriașe care au cuprins mai multe case, iar focul s-a extins până la cele două școli. Cauza incendiului nu a fost încă stabilită, dar autoritățile locale au deschis o anchetă. În ultimele zile, Bukavu a fost martorul mai multor incendii, inclusiv unul care a distrus peste 45 de case duminica trecută. Această serie de evenimente ridică semne de întrebare cu privire la siguranța locuitorilor, într-o zonă deja marcată de conflicte armate și instabilitate cronică.
Bukavu, capitala provinciei Sud-Kivu, se află sub controlul rebelilor AFC/M23 de anul trecut, când gruparea a lansat o ofensivă fulgerătoare în estul RDC. Regiunea este cunoscută pentru violențele repetate, iar populația civilă este adesea prinsă între focuri. Incendiul de joi aduce în prim-plan vulnerabilitatea extremă a copiilor și a sistemului educațional dintr-o zonă în care statul este aproape absent, iar serviciile de urgență sunt insuficiente.
Reacțiile nu au întârziat să apară. Organizații umanitare și-au exprimat consternarea, iar locuitorii din Bukavu au organizat spontan acțiuni de solidaritate pentru a ajuta răniții și familiile îndurerate. Cu toate acestea, accesul la spitale este limitat, iar multe victime au fost transportate cu mijloace improvizate. „Este o tragedie imensă. Am pierdut copii nevinovați, iar vinovații trebuie să plătească”, a declarat un localnic, sub protecția anonimatului, pentru presa congoleză.
În contextul mai larg, acest incident subliniază criza umanitară din estul RDC, unde milioane de oameni trăiesc în tabere de refugiați, fără acces la educație și sănătate. Școlile, adesea improvizate în clădiri nesigure, devin locuri de risc, mai ales în zonele controlate de grupări armate. Organizațiile internaționale au cerut în repetate rânduri protejarea civililor și a infrastructurii civile, dar realitatea de pe teren rămâne sumbră.
În timp ce autoritățile încearcă să stabilească circumstanțele exacte ale incendiului, familiile își plâng morții, iar comunitatea internațională este chemată să intervină. Fiecare viață pierdută în astfel de tragedii este o acuzație la adresa indiferenței globale față de suferința din Africa Centrală. Deocamdată, Bukavu rămâne un simbol al fragilității vieții într-o regiune sfâșiată de război, unde până și zilele obișnuite de școală se pot transforma în coșmaruri.
De ce este important:
Această tragedie scoate la iveală nu doar vulnerabilitatea copiilor dintr-o zonă de conflict, ci și eșecul comunității internaționale de a asigura condiții minime de siguranță pentru educație. Într-o regiune controlată de rebeli, unde statul de drept este absent, astfel de incidente devin frecvente, iar viețile pierdute sunt adesea uitate. Este esențial ca presa internațională să continue să documenteze aceste evenimente, pentru a menține atenția asupra crizei din estul RDC și pentru a cere responsabilitate. Fără o presiune constantă, suferința civililor va rămâne invizibilă, iar copiii vor continua să plătească prețul unui conflict care nu le aparține.
