„Îl vom recupera la un moment dat, oricând vom vrea. Îl avem sub supraveghere”, a spus Trump. „Am creat ceva numit Forța Spațială, iar ei veghează. Dacă cineva intră acolo, îți pot spune numele, adresa, numărul ecusonului... Dacă cineva se apropie de locul respectiv, vom ști și îl vom arunca în aer.” Declarațiile vin pe fondul negocierilor de încetare a focului dintre Washington și Teheran, care durează de zece săptămâni, în cadrul războiului SUA-Israel împotriva Iranului.
Uraniul îmbogățit al Iranului este unul dintre principalele puncte de dispută între cele două părți. Statele Unite cer ca Iranul să transfere uraniul în afara țării și să își închidă complet programul nuclear, în timp ce Teheranul insistă că nu va renunța la dreptul său la un program intern de îmbogățire. Mai multe rapoarte media internaționale au sugerat că uraniul rămâne sub instalațiile nucleare bombardate de SUA în iunie 2025, dar Iranul nu a confirmat locația exactă a materialului nuclear.
Luna trecută, Trump a anunțat că Iranul a acceptat să permită Washingtonului să recupereze uraniul și să îl aducă în SUA – o afirmație respinsă rapid de Teheran. „Uraniul îmbogățit este la fel de sacru pentru noi ca și pământul iranian și nu va fi transferat nicăieri sub nicio circumstanță”, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe iranian, Esmaeil Baghaei.
Se estimează că Iranul deține peste 400 de kilograme de uraniu îmbogățit la o puritate de 60%. Îmbogățirea uraniului este un proces complex de izolare a izotopului cel mai radioactiv al elementului pentru a produce combustibil nuclear. Când este îmbogățit la aproximativ 90% puritate, uraniul poate fi folosit pentru fabricarea armelor nucleare. În 2015, Iranul a semnat un acord multilateral – cunoscut sub numele de Planul Comun de Acțiune Cuprinzător (JCPOA) – prin care a redus programul nuclear și a limitat îmbogățirea la 3,67% sub supraveghere internațională strictă, în schimbul ridicării sancțiunilor economice. Trump a denunțat acest acord în 2018 și a reimpus sancțiuni, iar Iranul a răspuns prin avansarea programului de îmbogățire dincolo de limitele stabilite.
Trump a argumentat că conflictul actual cu Iranul urmărește să împiedice țara să obțină o bombă nucleară. Întrebat despre creșterea prețurilor petrolului din cauza războiului, Trump a spus: „Nu putem lăsa Iranul să aibă o armă nucleară pentru că sunt nebuni.” Prețul mediu al unui galon de benzină în SUA a crescut la peste 4,50 dolari din cauza problemelor de aprovizionare legate de blocada iraniană din Strâmtoarea Hormuz, alimentând inflația. Înainte de război, prețul era sub 3 dolari.
Deși un armistițiu a intrat în vigoare luna trecută, ciocniri au izbucnit în Golf în ultima săptămână, pe măsură ce SUA continuă să impună o blocadă asupra porturilor iraniene, iar Teheranul menține blocada în Hormuz. Surse de presă iraniene au raportat duminică că Iranul a transmis răspunsul său la cea mai recentă propunere americană de încheiere a războiului prin intermediul Pakistanului, care mediază discuțiile. Dar Trump a spus că războiul nu s-a încheiat, reiterând afirmația că Iranul a fost „înfrânt”. „Sunt înfrânți, dar asta nu înseamnă că s-a terminat”, a spus președintele american. „Am putea continua încă două săptămâni și să lovim fiecare țintă. Avem anumite ținte pe care le-am dorit și probabil am lovit 70% dintre ele, dar mai avem și altele pe care le-am putea lovi.”
Analizând declarațiile lui Trump, observăm o retorică belicoasă care combină amenințări explicite cu o încercare de a controla narațiunea privind negocierile. Pe de o parte, președintele american sugerează că Iranul este „înfrânt” și că SUA dețin controlul asupra uraniului, dar pe de altă parte, recunoaște că războiul continuă și că există ținte neatinse. Această ambiguitate reflectă complexitatea situației: deși armistițiul a redus intensitatea conflictului, tensiunile rămân ridicate, iar ambele părți par să se pregătească pentru o escaladare.
Un aspect crucial este modul în care Trump folosește Forța Spațială ca instrument de descurajare. Afirmația că „dacă cineva se apropie, îl vom arunca în aer” este menită să transmită un mesaj clar nu doar Iranului, ci și altor actori regionali sau globali care ar putea încerca să profite de haos. În același timp, referința la „nume, adresă, număr de ecuson” sugerează o capacitate de supraveghere aproape omniscientă, ceea ce ar putea fi o exagerare menită să intimideze.
Pe plan intern, creșterea prețurilor la benzină devine o problemă politică sensibilă pentru administrația Trump. Inflația alimentată de blocada din Hormuz lovește direct buzunarele americanilor, iar promisiunile de a „termina rapid” războiul par să se lovească de realități geopolitice complexe. Iranul, la rândul său, joacă un joc de așteptare, folosind medierea pakistaneză pentru a câștiga timp și a evita concesii majore.
În concluzie, declarațiile lui Trump nu sunt doar o simplă amenințare, ci fac parte dintr-o strategie mai amplă de presiune maximă, combinată cu încercarea de a-și consolida poziția în negocieri. Rămâne de văzut dacă această abordare va duce la o soluție diplomatică sau la o nouă escaladare a conflictului.
