Trump susține că a purtat o conversație directă cu Hezbollah, prin intermediul unor „reprezentanți cu rang înalt”. Niciun președinte american nu a mai vorbit vreodată cu această organizație, nici măcar prin intermediari, mai ales că Washingtonul o consideră grupare „teroristă”. Cuvintele lui Trump au fost clare: „Am avut o conversație foarte bună cu Hezbollah și au fost de acord că toate atacurile vor înceta – Israelul nu îi va ataca, iar ei nu vor ataca Israelul.”
Ce implică, de fapt, acordul? Potrivit ambasadei Libanului la Washington, înțelegerea prevede ca Hezbollah să oprească atacurile asupra Israelului, în schimbul stopării loviturilor israeliene asupra Beirutului și a suburbiilor sale sudice. Trump a mai spus că premierul israelian Benjamin Netanyahu a acceptat să retragă trupele care se pregăteau să atace capitala libaneză.
Doar că Netanyahu nu a sunat deloc entuziasmat de idee. Biroul său a transmis rapid un mesaj de avertizare: Israelul își rezervă dreptul de a lovi Beirutul dacă Hezbollah lansează orice fel de atac. Cu alte cuvinte, acordul există pe hârtie, dar suspiciunea planează în aer. Marți dimineață, deși nu au fost raportate lovituri asupra capitalei libaneze, sudul Libanului a continuat să fie sub foc – tancuri israeliene au bombardat zone din apropierea orașului Nabatieh, iar satele Choukine și Kfar Tibnit au fost lovite de artilerie.
Haideți să punem lucrurile în context. Hezbollah a început să tragă asupra Israelului la sfârșitul lunii februarie, imediat după primele lovituri americano-israeliene asupra Teheranului. Până atunci, gruparea iraniană respectase cu sfințenie acordul de încetare a focului din noiembrie 2024, deși Israelul îl încălcase aproape zilnic. De atunci, armata israeliană a lansat atacuri aproape zilnice asupra Libanului și ocupă în prezent aproximativ o cincime din teritoriul țării. Datele Ministerului libanez al Sănătății sunt cutremurătoare: peste 3.412 de oameni au fost uciși și 10.269 au fost răniți de la începutul lunii martie. Mai bine de un milion de persoane au fost strămutate, iar teama unei ofensive majore asupra Beirutului a ținut toată regiunea cu sufletul la gură.
Iranul a pus și el condiții clare: orice acord cu SUA privind încheierea războiului trebuie să includă retragerea Israelului din Liban. Duminică, presa de stat iraniană anunța suspendarea schimbului de mesaje cu Washingtonul, în semn de protest. Anunțul lui Trump a venit, așadar, într-un moment extrem de tensionat.
Diplomația, însă, dă semne de viață. Ambasadorul Libanului la ONU, Ahmad Arafa, a lăudat eforturile Casei Albe pentru „șansa diplomației”. Un deputat Hezbollah proeminent, Hassan Fadlallah, a declarat că gruparea susține un „armistițiu complet pe întreg teritoriul libanez”, adăugând că acesta ar fi un preludiu al retragerii trupelor israeliene. Președintele Parlamentului libanez, Nabih Berri, un aliat de nădejde al Hezbollah, a mers și mai departe: a garantat „aderența totală, cuprinzătoare și imediată” a grupării la un eventual armistițiu. Dar a ridicat și întrebarea care arde pe toată lumea: „Cine va forța Israelul să-și oprească agresiunea?”
Sami Nader, analist și director al Institutului Levant pentru Afaceri Strategice, avertizează că atacurile Israelului reprezintă o „escaladare foarte periculoasă” a conflictului. „Vedem o demolare sistematică a infrastructurii. Se merge dincolo de Linia Galbenă”, a declarat Nader pentru Al Jazeera, referindu-se la zona militară de aproximativ 10 kilometri nord de granița israeliană. Soluția, spune el, ar fi decuplarea acordului de încetere a focului pentru Liban de cel pentru Iran. „Practic, toată lumea, în afară de Hezbollah, vrea decuplarea asta. Dar guvernul libanez are nevoie de implicare internațională pentru a o face posibilă.”
Comentariile corespondentului Al Jazeera la Beirut, Ali Hashem, rezumă perfect momentul: „Este fără precedent, dacă chiar a vorbit cu Hezbollah și nu cu unul dintre aliații lor. Ar putea fi o descoperire în relațiile Hezbollah-SUA încă din anii 1980.” Iar istoria confirmă: Hezbollah, care înseamnă „Partidul lui Dumnezeu” în arabă, a fost înființat în 1982 pentru a lupta împotriva ocupației israeliene a sudului Libanului.
Discuțiile directe dintre oficialii israelieni și libanezi nu sunt o noutate absolută. Pe 14 aprilie au avut loc primele negocieri directe din 1983 încoace, iar de atunci cele două părți s-au mai întâlnit de două ori. Totuși, comunicarea indirectă dintre Washington și Hezbollah are o istorie lungă. De-a lungul anilor, oficialii americani s-au bazat adesea pe figuri politice libaneze, în special pe președintele Parlamentului Berri, pentru a face legătura. În noiembrie 2024, tocmai Berri a fost cel care a contribuit la obținerea armistițiului dintre Hezbollah și Israel, în plin genocid din Gaza.
În tot acest tablou complicat, pozițiile rămân divergente. Secretarul de Stat american Marco Rubio a declarat luna trecută că Hezbollah este „principalul obstacol în calea păcii dintre Israel și Liban”. La rândul său, liderul Hezbollah, Naim Qassem, a respins discuțiile mediate de SUA cu Israelul, numindu-le „zadarnice”. Iar deputatul Fadlallah a calificat diplomația susținută de americani drept un „păcat național”.
Rămâne de văzut dacă anunțul lui Trump se va traduce în liniște reală pe teren sau va rămâne doar o declarație politică. Cert este că rachetele nu au tăcut încă, iar oamenii din sudul Libanului continuă să se ascundă în subsoluri. Diplomația, însă, a reușit luni ceva ce părea imposibil: să pună în aceeași propoziție cuvintele „Trump” și „Hezbollah”.
De ce este important:
Acest anunț marchează o potențială cotitură majoră într-un conflict care a ucis mii de oameni și a strămutat un milion de libanezi. Dacă acordul se materializează, ar fi prima dată când un președinte american dialoghează, chiar și indirect, cu o organizație pe care propriul său guvern o cataloghează drept teroristă. Mai mult, ar putea deschide calea unor negocieri regionale mai ample, incluzând dosarul nuclear iranian și soluționarea crizei din Gaza. Pentru Liban, ar însemna oprirea bombardamentelor și începutul reconstrucției. Pentru Israel, garanții de securitate pe frontiera nordică. Iar pentru America, o șansă de a-și consolida influența în Orientul Mijlociu într-un moment în care Iranul își regândește poziția. Rămâne însă întrebarea esențială: cine va pune presiune reală pe Israel pentru a se retrage din teritoriile ocupate? Fără asta, orice înțelegere rămâne un castel de nisip.
