Contextul acestei convorbiri este unul exploziv. Netanyahu ordonase recent o operațiune militară majoră în sudul Libanului împotriva grupării Hezbollah, ca răspuns la tirurile asupra comunităților din nordul Israelului. Premierul israelian a mers la granița de nord și le-a spus soldaților să „lovească Hezbollah fără încetare” până la finalizarea misiunii. Luni, Netanyahu a mers și mai departe, anunțând că Israelul va bombarda cartierele din sudul Beirutului, unde se află bazele Hezbollah. Acest anunț a provocat un val de panică în rândul libanezilor, care au început să fugă din zonă, creând ambuteiaje uriașe.
Oficial, Israelul și Hezbollah ar trebui să respecte un armistițiu care face parte dintr-o încetare mai largă a focului în războiul cu Iranul. Iranul a reacționat la operațiunea israeliană spunând că va opri negocierile indirecte cu SUA. Atunci a intervenit Trump, care l-a sunat pe Netanyahu și l-a convins să renunțe la bombardamentele asupra Beirutului, cel puțin deocamdată. Cu toate acestea, Israelul continuă operațiunile terestre și aeriene în sudul Libanului.
Trump a insistat că relația sa cu Netanyahu rămâne bună. „Îl plac mult pe Bibi și am lucrat foarte bine cu el. Sunt un președinte de război, el este un prim-ministru de război”, a spus Trump. Însă în Israel, reacțiile nu au fost deloc favorabile. Mass-media și mulți politicieni l-au criticat pe Netanyahu, acuzându-l că este prea slab pentru a-i face față lui Trump. Ei susțin că Trump l-a forțat pe Netanyahu să accepte trei încetări ale focului pe care Israelul le-a respins inițial – în Gaza, Iran și acum Liban. Ben Caspit, un cunoscut editorialist al ziarului Maariv și un critic frecvent al lui Netanyahu, a scris: „Adevărul trebuie spus: politica israeliană este dictată de postările lui Trump pe rețelele sociale”.
Trump și Netanyahu au coordonat îndeaproape lansarea războiului împotriva Iranului acum trei luni, având obiective comune, inclusiv răsturnarea guvernului islamic și dezmembrarea programului nuclear iranian. Acum însă, Trump este concentrat pe un acord care ar implica compromisuri cu Iranul, în timp ce Netanyahu preferă să mențină presiunea militară pentru a slăbi cât mai mult guvernul și armata iraniană. Această divergență de strategie a dus la tensiuni tot mai mari între cei doi lideri.
Analiștii consideră că episodul „nebun” este doar vârful aisbergului. Relația dintre Trump și Netanyahu, deși aparent cordială, este marcată de interese divergente și de o luptă pentru influență în Orientul Mijlociu. Trump, care se vede ca un pacificator, vrea să încheie războaiele și să obțină un acord cu Iranul care să-i aducă capital politic. Netanyahu, pe de altă parte, este prins între presiunile interne ale coaliției sale de extremă dreapta și nevoia de a menține sprijinul american. Criticii spun că Netanyahu a pierdut controlul asupra propriei politici externe și că acum dansează după cum cântă Trump.
În același timp, situația din Liban rămâne extrem de fragilă. Hezbollah, deși slăbit de loviturile israeliene, încă reprezintă o forță militară semnificativă. Populația civilă din Beirut suferă de pe urma amenințărilor constante, iar economia libaneză, deja prăbușită, este și mai afectată. Trump a încercat să medieze, dar cuvintele sale dure arată că răbdarea lui are limite. „Nu putem continua așa”, a spus el, sugerând că dacă Netanyahu nu se conformează, ar putea exista consecințe.
De ce este important:
Acest incident relevă fisurile din relația dintre doi dintre cei mai puternici lideri ai lumii, într-un moment în care Orientul Mijlociu este în flăcări. Faptul că Trump îl numește pe Netanyahu „nebun” nu este doar o insultă personală, ci un semnal că administrația americană nu mai este dispusă să susțină orbește acțiunile Israelului. Pentru România, ca stat membru NATO și partener al SUA, evoluțiile din această regiune au impact direct asupra securității europene. Un conflict prelungit în Orientul Mijlociu poate duce la valuri migratorii, instabilitate energetică și tensiuni între marile puteri. De aceea, modul în care Trump și Netanyahu își gestionează relația va influența nu doar soarta Libanului, a Iranului și a Israelului, ci și echilibrul global de putere.
