Massie a plătit scump pentru independența sa. El l-a înfuriat pe Trump prin opoziția față de acțiunile militare împotriva Iranului, prin sponsorizarea unei legi care a dus la eliberarea dosarelor legate de pedofilul condamnat Jeffrey Epstein și prin rezistența la anumite părți ale agendei prezidențiale. De asemenea, Massie a votat împotriva ajutorului militar necondiționat pentru Israel, ceea ce a atras furia grupurilor pro-israeliene, inclusiv AIPAC, care au investit aproape 9,4 milioane de dolari pentru a-l învinge. În discursul său de concesie, neobișnuit de lung, Massie a avertizat că „dacă puterea legislativă votează întotdeauna cu președintele, avem un rege” și l-a ironizat pe Gallrein, spunând că a trebuit să-l caute în Tel Aviv pentru a-i telefona.
Dar Massie nu a fost singurul republican care a simțit forța lui Trump. În Georgia, cursa pentru guvernator se îndreaptă spre un al doilea tur de scrutin pe 16 iunie, după ce niciun candidat nu a obținut majoritatea. Trump l-a susținut pe locotenentul guvernator Burt Jones, care se va confrunta cu miliardarul Rick Jackson. Doi oficiali de rang înalt – procurorul general Chris Carr și secretarul de stat Brad Raffensperger – au fost eliminați. Raffensperger a devenit cunoscut la nivel național după ce a respins încercările lui Trump de a răsturna rezultatele alegerilor din 2020 în Georgia, iar acum a plătit prețul politic. Fostul locotenent guvernator Geoff Duncan, care a devenit un critic vocal al lui Trump, a pierdut și el, de data aceasta în încercarea de a obține nominalizarea democrată după ce a schimbat partidul anul trecut. Aceste rezultate arată clar că republicanii care se opun deschis lui Trump riscă să-și piardă carierele politice.
În Pennsylvania, cursa pentru guvernator este acum stabilită: democratul Josh Shapiro, văzut ca un posibil candidat la președinție în 2028, se va confrunta cu republicana Stacy Garrity, o aliată apropiată a lui Trump. Shapiro și-a asigurat nominalizarea fără opoziție și își va centra campania pe opoziția față de agenda lui Trump. De asemenea, candidații susținuți de Shapiro au câștigat toate cele trei primare democrate contestate în districte cheie, demonstrând influența sa politică.
În Alabama, cursa pentru guvernator este oficial o reeditare a alegerilor din 2022: republicanul Tommy Tuberville, care a decis să nu mai candideze pentru Senat, va înfrunta din nou pe democratul Doug Jones. În același stat, alegerile pentru Congres au fost marcate de confuzie după ce Curtea Supremă a permis republicanilor să redeseneze granițele districtelor electorale, ceea ce înseamnă că peste 100.000 de voturi deja exprimate ar putea să nu mai conteze. Grupurile pentru drepturile civile au criticat această mișcare, spunând că slăbește puterea de vot a comunităților de culoare.
Oregonul a oferit o altă surpriză: republicanul Christine Drazan a câștigat nominalizarea și se va confrunta din nou cu guvernatoarea democrată Tina Kotek. Oregonul nu a ales un guvernator republican de peste 40 de ani, dar republicanii speră că frustrarea față de economie ar putea schimba soarta cursei. Votanții au respins și o propunere de creștere a taxei pe benzină cu 6 cenți, susținută de democrați, pe fondul prețurilor ridicate la combustibil legate de războiul din Iran.
În Idaho, guvernatorul republican Brad Little și-a asigurat nominalizarea și se va confrunta cu democratul Terri Pickens. Senatorul republican Jim Risch a câștigat și el primarele și va candida împotriva democratului David Roth.
De ce este important:
Aceste alegeri primare demonstrează că Donald Trump rămâne forța dominantă în Partidul Republican, capabil să elimine orice opoziție internă. Înfrângerea lui Thomas Massie, un politician care a îndrăznit să voteze după conștiință și nu după loialitatea față de lider, trimite un semnal clar: în epoca Trump, disidența este pedepsită. Mai mult, implicarea masivă a grupurilor de interese străine, precum AIPAC, în alegerile interne americane ridică întrebări serioase despre suveranitatea procesului democratic. Pentru România și Europa, aceste evoluții sunt relevante deoarece arată că politica externă a SUA, inclusiv sprijinul pentru Israel și Iran, devine tot mai mult un instrument al luptelor interne de partid, ceea ce poate duce la schimbări imprevizibile în alianțele globale.
