Deși extinderea armistițului în conflictul dintre Statele Unite și Iranul a fost apreciată ca un pas în fața de-escalării, analistii avertizează că președintele Donald Trump rămâne „într-o dilemă” – un termen folosit de Barbara Slavin, o distinguită felow la Stimson Center, pentru a descrie tensiunea dintre dorința de a evita un război larg și pressures interne și externe pentru a menține o poziție agresivă față de Teheran. Într-un context marcate de tensiuni crescute în Straitul de Hormuz, atacuri contre nave comerciale și amenințări reciproce, extinderea armistițului – deși temporară – a oferit un interval critic pentru diplomatie, dar nu a rezolvat problema de bază: lipsa unei vizii clare și realizabile de la Washington privind un acord durabil cu Iranul.
Barbara Slavin, cunoscută pentru expertiza sa în politicile externe americane și relațiile cu Orientul Mijlociu, a subliniat că, deși decizia de a prelungi armistițul este „un aliviu”, ea nu este suficientă pentru a construi o soluție diplomatică de lungă durată. „Trump nu poate avea și pâinea, și bătaia”, a declarat Slavin. „El vrea să apară ca un lider fort care nu se îndoire, dar totodată vrea să evite costurile umane și economice ale unui război cu Iran – un conflict care ar putea deschide porțile către o crize globală de energie, destabilizarea regiunii și o răspunsă iraniană devastatoare prin intermediarilor săi în Liban, Siria, Irak și Yemen.”
Această contradicție internă – dintre retórica agresivă și necesitatea de a evita un conflict militar – este cea ce a dus la descrierea stării sale ca fiind „într-o dilemă”. De o parte, administrația Trump a reîncărcat sancoanele economice dure impuse în anul 2018, după ce SUA au părăsit acordul nuclear JCPOA, în speranță că presiunea economică va forța Iranul la negociări pe termeni mai favorețiosi pentru Washington. De altă parte, Teheran a refuzat să negocieze în condiții de presiune, considerând ca orice discuție sub amenințarea sancoanelor este o formă de chantaj și nu o diplomatie autentică.
Straitul de Hormuz, prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial, a devenit punctul focal al tensiunilor. În ultimele luni, au fost înregistrate multe inciidente: nave comerciale afectate de mine navale, dron iranieni interceptaţi de forțele americane, și amenințări explicite din partea Corpului Gardienilor Revoluţionari ai Iranului (IRGC) privind blocarea traficului în cazul unui atac american. Aceste evenimente au crescut presiunea pe administrație pentru a acţiona – dar orice acţiune militară ar riscă să déclancheze o răspunsă în largă scară de la Iran și de la alianţii săi.
Sabin a subliniat că soluția nu se găsește în intensificarea presiunii, ci în moderarea cerințelor americane. „SUA trebuie să accepte că Iranul nu va renunța la tot programul său nuclear sau la influenţa sa regională doar pentru a plăcea Washington”, a spus ea. „Un acord realist trebuie să se bazeze pe reciprocitate: o limitare verificabilă a activităţii nucleare iraniene în schimb pentru o reducere graduală a sancoanelor și garanţii de securitate. Fără acest echilibru, orice armistiț este doar o pauză, nu o soluție.”
De asemenea, Slavin a avertizat că lipsa unei strategii cohérente în politica externă americană – amplificată de schimbările frecvente de personal la nivelul consiliului de securitate națională și de statul de externe – face dificilă construirea de încredere cu partenerii internaţionali, inclusiv cu aliatii tradiţionali din Europa, care au rămas loiali la JCPOA și văd cu îngrijorare derularea unilaterală a politicilor americane.
În concluzie, deși extinderea armistițului a atras un respirare temporară și a evitat, pentru moment, o escaladă militară directă, situația rămâne fragilă. Trump se află într-o poziție în care orice decizie are costuri politice mari: dacă continuă presiunea maximă, riscă să déclancheze un conflict; dacă cedează prea mult, ar fi acuzat de slabiciune de baza sa electorală. Această tensiune – dintre necesitatea de a păcea și dorința de a domine – definește momentul actual al politicii externe americane față de Iranul și explică de ce, chiar și după un armistiț, președintele rămâne „într-o dilemă”.
Trump rămâne „într-o dilemă” chiar și după extinderea armistițului cu Iranul
