Situl din Cisiordania, cunoscut sub numele de Sebastia, este situat pe un deal lângă Nablus și este identificat de istorici ca fiind vechea Samaria, capitala biblică a Regatului Israel. Ruinele sale se întind de-a lungul Epocii Fierului, trecând prin perioadele romană, bizantină și islamică, iar tradiția creștină și islamică susține că Ioan Botezătorul este îngropat acolo. Autoritățile palestiniene au solicitat inițial includerea pe listă în 2012, argumentând că situl are nevoie de protecție, deoarece autoritățile israeliene înaintau cu planuri de a expropria aproximativ 200 de hectare de teren din jur pentru a crea un parc național. Acest proiect ar fi inclus un gard, taxe de intrare și un drum restricționat doar pentru israelieni, ocolind astfel comerțul turistic palestinian construit în jurul ruinelor. Pentru palestinieni, Sebastia nu este doar un sit arheologic, ci un simbol al identității și al rezistenței culturale în fața ocupației. Locuitorii din zonă au protejat situl de-a lungul anilor, în ciuda restricțiilor de mișcare și a încercărilor repetate de a le tăia legăturile cu pământul lor.
În Liban, cinci fortărețe din regiunea Muntelui Amel au fost incluse pe listă, printre care Castelul Beaufort, o fortăreață medievală capturată de forțele israeliene în luna mai, în timpul războiului cu Hezbollah. Ministerul Culturii din Liban a declarat că bombardamentele israeliene au distrus deja unul dintre cele cinci castele, Castelul Shamaa, și amenință însuși Beaufortul. Israelul contestă aceste acuzații, susținând că Hezbollah a transformat Beaufortul într-o poziție militară, cu tuneluri săpate sub el. Un delegat libanez a respins această afirmație, insistând că, de la retragerea trupelor israeliene din sud în 2000, castelele au servit doar turismului. Această dispută reflectă o ruptură mai largă între Israel și agenția ONU, pe care Israel a părăsit-o în 2019, acuzând-o de părtinire, și la care acum participă doar ca observator.
Ministrul de externe al Israelului, Israel Katz, a reacționat vehement, afirmând că includerea sitului din Cisiordania pe listă este o încercare de a șterge „legătura evreiască cu acest pământ”. El a acuzat UNESCO de politizare și de ignorarea istoriei evreiești. Pe de altă parte, un delegat palestinian a lăudat rezistența locuitorilor din Sebastia, care au protejat situl „în ciuda ocupației, a restricțiilor și a încercărilor repetate de a le tăia legăturile”. Această tensiune nu este nouă; Israelul a criticat frecvent UNESCO pentru deciziile sale legate de siturile din Ierusalim și Cisiordania, considerând că agenția subminează suveranitatea israeliană.
Mai devreme în această săptămână, orașul antic libanez Tir (Tyre) a fost, de asemenea, adăugat pe lista patrimoniului în pericol. O investigație Al Jazeera, care a comparat imagini din satelit din ianuarie până în iunie ale acestui an, a relevat un tipar deliberat de defrișare și demolare în întregul oraș. Aceste acțiuni, atribuite conflictului dintre Israel și Hezbollah, au dus la distrugerea unor clădiri istorice și la deteriorarea gravă a infrastructurii turistice. Pentru Liban, o țară deja afectată de o criză economică profundă, pierderea patrimoniului cultural este o lovitură suplimentară.
Decizia UNESCO de a include aceste situri pe lista de urgență este o recunoaștere a faptului că conflictele armate nu distrug doar vieți, ci și moștenirea culturală a umanității. În Cisiordania, ocupația israeliană și extinderea coloniilor amenință situri arheologice care sunt martore ale unei istorii multimilenare. În Liban, războiul dintre Israel și Hezbollah a transformat castelele medievale în ținte militare, punând în pericol secole de istorie. UNESCO, prin această listare, încearcă să atragă atenția comunității internaționale asupra nevoii urgente de protejare a acestor locuri.
Reacțiile internaționale au fost împărțite. Statele Unite, care s-au retras din UNESCO în 2017 și s-au reîntors recent, nu au comentat direct, dar diplomații americani au sugerat că decizia ar putea complica eforturile de pace. Pe de altă parte, statele arabe și multe țări în curs de dezvoltare au salutat mișcarea, considerând-o un pas important pentru protejarea patrimoniului palestinian și libanez. Organizațiile neguvernamentale, precum Amnesty International și Human Rights Watch, au cerut Israelului să înceteze distrugerea siturilor culturale și să respecte dreptul internațional.
În concluzie, includerea acestor situri pe lista patrimoniului mondial în pericol nu este doar o decizie tehnică, ci un act politic puternic. Ea subliniază modul în care conflictele moderne amenință nu doar viețile oamenilor, ci și memoria colectivă a umanității. Pentru palestinieni, este o recunoaștere a suferinței lor sub ocupație; pentru libanezi, o speranță că comunitatea internațională nu va ignora distrugerile provocate de război. Rămâne de văzut dacă această listare va duce la măsuri concrete de protecție sau va rămâne doar un simbol al neputinței în fața violenței.
De ce este important:
Această decizie a UNESCO este crucială deoarece atrage atenția asupra modului în care conflictele armate și ocupația militară distrug patrimoniul cultural comun al umanității. Siturile din Cisiordania și Liban nu sunt doar pietre vechi; ele sunt mărturii ale istoriei, identității și rezistenței popoarelor. Prin includerea lor pe lista patrimoniului în pericol, UNESCO oferă un cadru legal și moral pentru protejarea lor, dar și un semnal puternic către comunitatea internațională: moștenirea culturală nu poate fi sacrificată pe altarul conflictelor politice. Pentru palestinieni, aceasta este o recunoaștere a legăturii lor cu pământul, iar pentru libanezi, o speranță că distrugerile războiului nu vor fi uitate. Într-o lume în care patrimoniul este adesea folosit ca armă, această listare este un pas mic, dar semnificativ, spre protejarea diversității culturale.
