Khamenei, care nu a fost văzut sau auzit de la numirea sa ca lider suprem în martie, a subliniat că iranienii trebuie să respecte „unitatea sacră” ca pe o obligație fundamentală, mai ales împotriva Statelor Unite. Mesajul său a precizat că este de datoria populației și a oficialilor iranieni să se abțină de la „diviziune, dispute politice și creșterea diferențelor sociale”. Dușmanii Iranului, a spus el, referindu-se probabil la SUA și Israel, „nu trebuie să detecteze niciun semn de slăbiciune din partea noastră”.
Această chemare la unitate națională vine pe fundalul evenimentelor din iunie, când o altă declarație a lui Khamenei a stârnit dezbateri și controverse printre cei mai duri susținători ai Republicii Islamice, în legătură cu memorandumul de înțelegere semnat recent cu SUA. Khamenei a spus atunci că, deși „avea o opinie diferită” despre acordul care a oprit patru luni de lupte, l-a aprobat după ce președintele Masoud Pezeshkian, în calitate de președinte al Consiliului Suprem de Securitate Națională, și-a asumat responsabilitatea pentru înțelegere. Aceasta a inflamat susținătorii neclintiți ai Republicii Islamice, care continuă să iasă în piețe și pe străzi noaptea, sprijiniți de forțele de securitate înarmate, furioși din cauza acordului.
Criticii cred că Khamenei a fost forțat să accepte o înțelegere proastă, iar deputatul cleric dur Mahmoud Nabavian a recurs chiar la citirea unor materiale clasificate la televiziunea în direct, într-o încercare aparentă de a sabota aranjamentul. El a fost înlăturat din Comisia de Securitate Națională și Politică Externă a parlamentului la începutul acestei luni. Alții au mers până la a acuza oficialii de trădare, iar președintele și alți oficiali legați de acord au fost huiduiți în timpul ceremoniilor funerare pentru liderul suprem asasinat, ayatollahul Ali Khamenei, la începutul acestei luni.
Memorandumul de înțelegere a fost suspendat de Teheran, dar era deja practic pe punctul de a se prăbuși după ce Iranul și SUA au schimbat focuri de armă pentru controlul strategic al Strâmtorii Hormuz în ultima săptămână. De la declarația lui Mojtaba Khamenei de sâmbătă, alți oficiali s-au străduit să prezinte un front unit între forțele armate și aparatul politic și diplomatic, fiecare cu propriile opinii despre MoU.
Ali Abdollahi, șeful comandamentului comun de război al Iranului, a promis că forțele armate vor respecta directiva lui Khamenei pentru „unitate sacră și coeziune națională”. Dar el a avertizat și SUA, pe care le-a numit „un mare Satan și dușman criminal”, că se vor confrunta cu un „răspuns decisiv și distructiv” pentru atacurile recente asupra Iranului, care au distrus poduri, drumuri și alte infrastructuri civile.
Președintele Pezeshkian a mulțumit pentru mesajul „înțelept” al liderului suprem și a evidențiat partea în care acesta îndeamnă la „încredere” în șefii guvernului, parlamentului și justiției. „Aderarea la mijloacele unității sacre și abținerea de la diviziune și discordie este cheia victoriei în acest moment istoric”, a scris el pe X.
Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele parlamentului care s-a confruntat cu critici dure din partea durilor ca negociator-șef în discuțiile cu americanii, a spus că urmarea directivei lui Khamenei este esențială pentru succesul Iranului. „Trebuie să considerăm ascultarea de acest decret religios și național al liderului suprem al revoluției ca pe o parte importantă a rolului nostru istoric în rezistența națională și guvernarea țării”, a scris el și pe Twitter duminică.
Aceste mesaje păreau destinate publicului străin, venind la scurt timp după ce oficiali americani de rang înalt, care au oferit informații anonime presei de la Washington, au încercat să dea vina pentru escaladarea din Hormuz pe o facțiune dură „rătăcită” din Iran care încearcă să obstrucționeze negocierile. Ziarul de stat Khorasan a publicat duminică un editorial în care spunea că ultima declarație a lui Khamenei transmite mesajul că „critica este acceptată, dar niciodată acuzațiile” împotriva oficialilor. „Pentru cei care pretind că sunt revoluționari, mesajul liderului suprem a fost un ultimatum pentru voi: Nu mai spuneți minciuni despre autorități”, se arăta în articol.
Oficialii militari și politici iranieni nu au răspuns direct acestei afirmații la începutul lunii, dar au emis mai multe declarații prin care proclamau o viziune unitară asupra modului de abordare a conflictului și în ceea ce privește controlul Strâmtorii Hormuz. Vorbind într-un interviu difuzat duminică, ministrul de externe al Iranului, Abbas Araghchi, a continuat să susțină o încheiere negociată a războiului, care a văzut infrastructura civilă a Iranului vizată sistematic în atacurile aeriene americane din ultima săptămână. „Dacă am fi ajuns la încetarea focului [din aprilie] cu 10 zile mai devreme, am fi avut încă Larijani, Khatib, Asaluyeh și Foolad Mobarakeh”, a spus diplomatul-șef, referindu-se la șeful de securitate asasinat Ali Larijani, ministrul informațiilor Esmail Khatib și instalațiile petrochimice și oțelăriile puternic bombardate ale țării.
Dar, pe măsură ce loviturile de răzbunare continuă între cele două părți, nu există niciun semn că ambele părți s-ar întoarce la masa negocierilor. În acest context, apelul la „unitate sacră” al lui Khamenei pare mai degrabă o încercare disperată de a menține coeziunea internă într-un moment în care Iranul este prins între presiunile externe ale războiului cu SUA și fisurile interne provocate de acordul controversat. Rămâne de văzut dacă acest apel va reuși să calmeze spiritele sau dacă diviziunile vor continua să submineze stabilitatea regimului.
De ce este important:
Acest articol evidențiază modul în care liderul suprem al Iranului încearcă să gestioneze o criză multiplă: pe de o parte, conflictul militar cu Statele Unite, care a escaladat dramatic în ultimele zile, iar pe de altă parte, tensiunile politice interne generate de semnarea unui acord controversat cu aceeași putere. Mesajul de „unitate sacră” nu este doar o retorică religioasă, ci o încercare de a preveni o prăbușire a regimului sub presiunea dușmanilor externi și a nemulțumirilor interne. Înțelegerea acestor dinamici este crucială pentru a anticipa evoluțiile viitoare din Orientul Mijlociu, unde Iranul joacă un rol central, iar orice slăbiciune a sa ar putea reconfigura echilibrul de putere regional.
