Charles Kenny, cercetător senior la Centrul pentru Dezvoltare Globală din Washington, este tranșant: „Niciunul dintre ODD nu este literalmente imposibil, dar ritmul de progres cerut ar fi istoric fără precedent – mult peste ce au realizat cele mai rapide țări în trecut.” Pentru a le atinge, spune el, ar fi nevoie de schimbări politice globale incredibil de dramatice. Sărăcia zero, de exemplu, este un obiectiv nobil, dar „nu există nicio scuză morală pentru sărăcia extremă, însă, având în vedere sistemul global și realitățile politice, ideea că vom ajunge la zero până în 2030 a fost cu adevărat optimistă”.
Kenny nu vrea să ierte guvernele: „Aceste ODD au fost acorduri între liderii planetei. Dar șefii de stat care au semnat s-au întors acasă și nu au făcut nimic din ce ar fi putut accelera progresul.” Țările bogate ar fi putut grăbi lucrurile prin creșterea ajutorului pentru dezvoltare, extinderea oportunităților comerciale, stimularea investițiilor private în statele sărace și permiterea unei migrații mai generoase. În schimb, multe dintre aceste tendințe au stagnat sau au mers în direcția opusă.
Cu toate acestea, Kenny avertizează că judecarea progresului doar prin prisma îndeplinirii țintelor ambițioase poate ascunde cât de mult s-a schimbat de fapt. „Una dintre problemele cu obiectivele foarte ambițioase este că poți fi departe de țintă, dar totuși să faci progrese mari.” Acest lucru este valabil mai ales în domeniul sănătății, subliniază Thoai Ngo, profesor și președinte al departamentului de Sănătate Publică și Familie de la Columbia Mailman School of Public Health. „Vedem că mortalitatea infantilă scade an de an, speranța de viață crește, tot mai mulți copii merg la școală. Există mult progres.”
Unele obiective, precum egalitatea de gen, au avut un efect de domino, spune Ngo. „Am reușit să ținem mai multe fete în școli, ceea ce a prevenit căsătoriile copiilor și a îmbunătățit sănătatea femeilor în general.” Paul Spiegel, directorul Centrului Johns Hopkins pentru Sănătate Umanitară, adaugă că „obiectivele au funcționat acolo unde banii, tehnologia și voința politică s-au aliniat”. De la 2015, aproximativ un miliard de oameni au primit acces la apă potabilă sigură, iar 1,2 miliarde la canalizare decentă. Electricitatea ajunge acum la 92% din populația lumii, iar 74% sunt conectați la internet. Infecțiile noi cu HIV au scăzut cu 30%, iar decesele legate de SIDA cu 35%. Proporția nașterilor asistate de personal medical calificat este pe drum spre 90%. „Pentru prima dată, mai mult de jumătate din umanitate are o formă de protecție socială – pensii, asistență în bani, beneficii de maternitate sau dizabilitate, sprijin pentru șomaj sau acoperire medicală.”
Shirin Malekpour, profesor asociat de guvernanță sustenabilă la Universitatea Monash din Melbourne, subliniază că ODD-urile au oferit o direcție universală, au inspirat parteneriate și colaborări între sectoare, au facilitat colectarea datelor și măsurarea. „Văd toate acestea ca facilitatori ai schimbării.” Sakiko Fukuda-Parr, profesor emerit de afaceri internaționale la The New School din New York, consideră că măsurarea ODD doar prin numărul de ținte atinse poate rata scopul real. „Înseamnă că acțiunile noastre au fost inadecvate pentru a fi la înălțimea aspirațiilor. Dar asta nu înseamnă că nu ar trebui să avem obiective. Ne ajută să reflectăm și să depunem eforturi.”
Într-o vizită recentă în Okayama, Japonia, Fukuda-Parr a fost impresionată de modul în care universitățile și comunitatea largă au îmbrățișat ODD-urile ca un cadru pentru dezvoltare durabilă. În 2018, Japonia a desemnat Okayama drept „Oraș Viitor ODD”, recunoscând eforturile sale de a pune în practică obiectivele în viața de zi cu zi, prin afaceri sustenabile, comunități mai sănătoase și o participare mai mare a cetățenilor la inițiative și decizii locale. Școli, universități, ONG-uri, afaceri și administrații locale lucrează acum împreună pentru a transpune obiectivele ample în acțiuni concrete. „La nivel comunitar, ODD-urile au fost extraordinar de reușite în a aduce oameni cu aceleași valori împreună. Nu este doar un tabel de scor, ci un catalizator politic și social.”
Însă contextul global nu a ajutat. Crizele repetate au pus presiune pe ODD. „A fost o criză după alta, unele globale, precum pandemia COVID sau efectele războaielor care au dus la inflație și la scumpirea materialelor critice. Schimbările climatice, desigur, au afectat fiecare regiune diferit”, spune Andrew Shepherd, cercetător senior la ODI Global și director al Rețelei de Consiliere pentru Sărăcie Cronică din Marea Britanie. „Unii oameni au ieșit din sărăcie, dar alții au căzut în ea. Sau unii dintre cei care au scăpat au recăzut din cauza acestor crize.”
În ciuda tuturor obstacolelor, experții sunt de acord că proiectul ODD nu este un eșec total. El a reușit să stabilească un limbaj comun, să mobilizeze resurse și să creeze o conștiință globală. Însă, pe măsură ce termenul limită se apropie, întrebarea rămâne: vom atinge măcar unul dintre cele 17 obiective? Răspunsul, potrivit analiștilor, este probabil nu, dar asta nu înseamnă că efortul a fost zadarnic. După cum spune Kenny, „dacă nu atingem țintele, nu înseamnă că nu am făcut progrese. Înseamnă că nu am fost suficient de ambițioși în acțiuni, nu în vorbe.”
De ce este important:
Înțelegerea stadiului actual al ODD-urilor este crucială pentru cetățeni, guverne și organizații internaționale. Dacă nu reușim să atingem aceste obiective, consecințele se vor resimți în fiecare comunitate: sărăcie persistentă, inegalități crescânde, degradarea mediului și instabilitate socială. Articolul evidențiază că, deși progresul este inegal și insuficient, există exemple concrete de succes care pot fi extinse. De asemenea, subliniază responsabilitatea liderilor politici și nevoia de a transforma angajamentele în acțiuni reale. Pentru publicul larg, acest subiect contează pentru că viitorul nostru comun depinde de capacitatea de a colabora la nivel global, iar fiecare decizie locală – de la consum responsabil la implicare civică – contribuie la tabloul general. Fără o presiune publică susținută, riscăm ca 2030 să devină doar o dată în calendar, nu un punct de cotitură.
