Contextul deciziei UNESCO
Comitetul Patrimoniului Mondial al UNESCO s-a reunit recent și a aprobat nominalizarea palestiniană pentru Sebastia, un sit arheologic de o importanță excepțională. Nizar Kayed, viceprimarul localității Sebastia, a declarat pentru agenția Reuters că speră ca această recunoaștere internațională să protejeze orașul antic. „Această decizie a venit după ordinul de confiscare emis de autoritățile de ocupație israeliene, care distruge această zonă din punct de vedere cultural și istoric și, de asemenea, distruge mijloacele de trai ale oamenilor. Face parte din proiectul de extindere a coloniilor în această zonă”, a spus Kayed.
Pe de altă parte, Israelul a respins decizia, acuzând UNESCO de politizare. Ministerul israelian de Externe a emis un comunicat în care afirmă că „decizia ignoră realitățile istorice și legale” și că Israelul va continua să acționeze pentru „protejarea și dezvoltarea” sitului. Această poziție nu este nouă; Israelul a ignorat în mod repetat deciziile UNESCO legate de teritoriile ocupate, inclusiv în cazul Hebronului și al Ierusalimului de Est.
Istoria bogată a Sebastiei
Sebastia este unul dintre cele mai importante situri arheologice din Cisiordania. Originile sale datează de acum peste 3.000 de ani, fiind considerat locul unde s-a aflat Samaria, capitala anticului Regat al Israelului. Orașul a înflorit în perioada romană, când Irod cel Mare l-a reconstruit și extins fastuos, numindu-l Sebaste în cinstea împăratului Augustus. A devenit un oraș roman model, cu un templu, un stadion, o stradă lungă cu coloane și alte structuri impresionante.
Situl conține, de asemenea, vestigii din perioadele elenistică și bizantină și este considerat un loc sacru atât de creștini, cât și de musulmani, datorită asocierii cu mormântul Profetului Yahya (Ioan Botezătorul). Antichitățile descoperite aici – ziduri ale orașului, palatul regal, o faimoasă colecție de fildeșuri și clădiri romane masive – sunt o mărturie vie a succesiunii de civilizații: canaanită, israelită, asiriană, persană, greacă, romană, bizantină și islamică, până la perioadele cruciată și otomană.
Ministrul palestinian al Turismului și Antichităților, Hani al-Hayek, a subliniat că „în decizia sa, comitetul a afirmat că Sebastia se distinge prin multiplicitatea straturilor sale arheologice și claritatea secvenței sale istorice, reflectând dezvoltarea continuă a unui centru urban, politic și religios timp de peste 2.000 de ani. Acest lucru îi conferă o valoare universală excepțională care merită protejată în temeiul Convenției Patrimoniului Mondial.”
Amenințările actuale
În ciuda statutului său istoric, Sebastia se confruntă cu amenințări imediate. Autoritățile israeliene au anunțat un plan de a confisca aproximativ 180 de hectare (445 de acri) în și în jurul sitului arheologic, pretextând „păstrarea și dezvoltarea” zonei. În realitate, aceasta face parte dintr-un efort mai amplu de extindere a coloniilor israeliene în Cisiordania, o mișcare condamnată de dreptul internațional.
Mai mult, un nou proiect de lege israelian, dacă va fi adoptat, ar extinde controlul Israelului asupra siturilor arheologice din Cisiordania, eliminând efectiv Autoritatea Palestiniană de la supravegherea acestor locuri. În prezent, Autoritatea Palestiniană exercită o autoguvernare limitată în părți ale Cisiordaniei, în baza Acordurilor de la Oslo din anii 1990. Această lege ar submina și mai mult orice pretenție palestiniană asupra moștenirii lor culturale.
Comunitatea locală din satul Sebastia depinde în mare măsură de turism. Măslinii înconjoară situl arheologic, iar coloanele romane, zidurile antice, treptele de piatră și amfiteatrul atrag vizitatori din întreaga lume. Confiscările de terenuri și restricțiile de acces ar putea distruge această sursă de venit, forțând locuitorii să părăsească zona.
Reacții și perspective
Palestinienii speră că includerea pe lista Patrimoniului Mondial în Pericol va atrage atenția internațională și va pune presiune asupra Israelului pentru a-și reconsidera planurile. Cu toate acestea, istoria recentă arată că Israelul este dispus să ignore deciziile internaționale. De exemplu, în 2017, UNESCO a inclus Orașul Vechi din Hebron pe lista Patrimoniului Mondial, dar Israelul nu numai că nu a retras coloniștii, ci a preluat recent administrația Moscheii Ibrahimi, ignorând obiecțiile palestiniene. De asemenea, Israelul a continuat lucrările de excavare în jurul Orașului Vechi din Ierusalimul de Est ocupat, în ciuda protestelor repetate ale UNESCO.
Analiștii consideră că decizia UNESCO este mai degrabă simbolică decât una cu efecte practice imediate. „UNESCO nu are puterea de a impune sancțiuni sau de a opri forțele de ocupație”, a declarat un expert în patrimoniu cultural. „Dar poate mobiliza opinia publică și poate oferi un cadru legal pentru acțiuni viitoare la Curtea Internațională de Justiție.”
Ce urmează?
Ministrul al-Hayek a anunțat că ministerul său va colabora cu parteneri locali și internaționali pentru a implementa recomandările Comitetului Patrimoniului Mondial, inclusiv actualizarea planului de management al sitului și consolidarea măsurilor de protecție și monitorizare. Rămâne de văzut dacă aceste eforturi vor fi suficiente pentru a proteja Sebastia de amenințările iminente.
În timp ce comunitatea internațională urmărește cu îngrijorare evoluțiile, locuitorii din Sebastia trăiesc cu teama că vor pierde nu doar pământurile și casele, ci și o parte esențială a identității lor culturale și istorice. „Acest loc este sufletul nostru”, spune un localnic. „Dacă îl pierdem, pierdem totul.”
De ce este important:
Această situație ilustrează conflictul dintre dreptul internațional și acțiunile unilaterale ale unei puteri ocupante. Protejarea patrimoniului cultural nu este doar o chestiune de conservare a trecutului, ci și una de justiție și identitate pentru poporul palestinian. Decizia UNESCO poate părea simbolică, dar ea atrage atenția asupra modului în care ocupația israeliană amenință nu doar viețile oamenilor, ci și moștenirea lor comună a umanității. În plus, acest caz stabilește un precedent pentru alte situri aflate în pericol din zonele de conflict, subliniind necesitatea unei protecții internaționale mai puternice.
