Liderul AfD din stat, Ulrich Siegmund, un tânăr carismatic de 35 de ani care a atras mii de oameni la mitingurile sale, a declarat că partidul său „a făcut istorie”. „Oamenii au spus clar că își doresc o schimbare politică fundamentală și, mai ales, au arătat că o vor cu noi”, le-a spus el susținătorilor. Cu toate acestea, formarea unui guvern se va dovedi dificilă. AfD a fost clasificat drept „extremist de dreapta” de către serviciul german de informații interne, iar celelalte grupări politice rămân reticente la o alianță.
Victoria din Saxonia-Anhalt aduce AfD mai aproape de agenda sa, reflectând în același timp nepopularitatea tot mai mare a coaliției de guvernare a Germaniei. În acest stat, partidul și-a dublat procentul de voturi, de la 21% la ultimele alegeri, în timp ce CDU, condusă de cancelarul Friedrich Merz, a scăzut la jumătate, de la 37% la 17%, cel mai slab rezultat din istoria sa în acest stat est-central. La alegerile federale de anul trecut, AfD a devenit cea mai mare formațiune de opoziție din Bundestag, cu 21% din voturi, cel mai bun rezultat al său vreodată. În alegerile de stat din Baden-Württemberg și Renania-Palatinat de la începutul acestui an, AfD și-a dublat numărul de locuri, deși a terminat pe locul trei. În 2024, AfD a câștigat alegerile din Turingia și a terminat pe locul al doilea în Brandenburg, ambele fiind premiere pentru partid.
Succesul electoral al AfD în Saxonia-Anhalt reflectă nemulțumirea tot mai mare a alegătorilor, în special din fosta Germanie de Est, legată de economia stagnantă, șomajul ridicat și securitatea internă, pe care partidul le pune în principal pe seama imigrației. De la înființarea sa în 2013, AfD a fost implicat în diverse scandaluri și controverse majore, inclusiv presupuse legături de spionaj străin, planuri secrete de deportare și nepotism intern. Partidul a trecut de la un grup eurosceptic marginal la cea mai puternică forță de opoziție din țară în puțin peste un deceniu, devenind prea extrem chiar și pentru grupul de extremă dreapta Identitate și Democrație din Parlamentul European, care l-a exclus în mai 2024, după ce candidatul principal al AfD, Maximilian Krah, a declarat că nu toți cei din SS – infama organizație paramilitară nazistă a lui Adolf Hitler – au fost criminali. Krah a fost, de asemenea, investigat de procurorii germani pentru presupuse plăți ilegale, mită și spălare de bani legate de China și Rusia. Parlamentul german a decis anul trecut să ridice imunitatea legislatorului de extremă dreapta pentru a ajuta anchetatorii.
Politicienii AfD au fost, de asemenea, criticați pentru angajarea membrilor familiei, inclusiv în Saxonia-Anhalt, unde mai mulți parlamentari ar fi angajat rude. Președinta Bundestagului, Julia Klöckner, a interzis șapte angajați AfD să intre în parlamentul german din motive de securitate, după ce aceștia nu au trecut verificările interne de fiabilitate din cauza legăturilor lor cu rețelele extremiste de dreapta și a condamnărilor penale anterioare. Înalți oficiali AfD s-au confruntat, de asemenea, cu reacții negative pentru participarea la o întâlnire secretă în care s-au discutat planuri de deportare în masă a persoanelor cu un background migrator.
Sondajele sunt unanime în a prezice AfD ca fiind cel mai mare partid din Germania la următoarele alegeri naționale din 2029, cu aproximativ 28% din voturi. Aceasta ar marca o transformare majoră în peisajul politic german față de 2025, când CDU și aliatul său, Uniunea Creștin-Socială, au câștigat împreună 28,5% din voturi. Totuși, chiar și acest rezultat nu i-ar oferi neapărat AfD capacitatea de a guverna. Dacă celelalte partide mențin politica „zidului de protecție”, aceasta ar putea împiedica partidul de extremă dreapta să formeze un guvern de coaliție.
Cu toate acestea, alegerile din Saxonia-Anhalt au fost primite de unii politicieni ca un semnal de schimbare. „Politica începe cu luarea în considerare a realității”, a scris pe X Cem Özdemir, șeful guvernului din landul Baden-Württemberg și membru al Partidului Verde. „Asta înseamnă că AfD este câștigătorul alegerilor în Saxonia-Anhalt. Și asta trebuie să însemne pentru toate forțele democratice că nimic nu poate rămâne așa cum este și trebuie să ne reconsiderăm fundamental politica și stilul politic.”
Victoria AfD ridică întrebări serioase despre viitorul democrației germane. Deși partidul nu a reușit să obțină majoritatea absolută, rezultatul său este un avertisment clar pentru partidele tradiționale. „Zidul de protecție” – strategia de necooperare cu extrema dreaptă – rămâne în picioare, dar presiunea publică și electorală ar putea forța unele partide să reconsidere această poziție. În același timp, succesul AfD reflectă o polarizare tot mai accentuată a societății germane, cu o prăpastie tot mai mare între estul și vestul țării, între cei care se simt lăsați în urmă de globalizare și cei care beneficiază de ea.
Analiștii subliniază că ascensiunea AfD nu este un fenomen izolat, ci face parte dintr-un val mai larg de populism de dreapta în Europa, de la Franța la Italia, de la Polonia la Ungaria. Germania, motorul economic al continentului, nu mai este imună la acest val. Întrebarea este dacă partidele democratice vor găsi resursele necesare pentru a răspunde nemulțumirilor cetățenilor sau dacă vor continua să piardă teren în fața extremei drepte. Alegerile din 2029 vor fi un test crucial, iar rezultatul din Saxonia-Anhalt este doar începutul.
De ce este important:
Victoria AfD în Saxonia-Anhalt este un semnal de alarmă pentru întreaga Europă. Pentru prima dată de la al Doilea Război Mondial, un partid de extremă dreapta este aproape de putere la nivel de stat în Germania, iar sondajele indică faptul că ar putea câștiga alegerile naționale din 2029. Acest lucru ar putea schimba fundamental echilibrul politic din Europa, având în vedere că Germania este cea mai mare economie a continentului și un pilon al Uniunii Europene. Politicile AfD – restricții dure privind imigrația, apropierea de Rusia, reducerea sprijinului pentru Ucraina și ieșirea din zona euro – ar putea destabiliza întreaga arhitectură europeană. De asemenea, succesul AfD reflectă o criză mai profundă a democrațiilor liberale, care se confruntă cu nemulțumiri tot mai mari legate de economie, securitate și identitate. Este un moment de cotitură care cere o reflecție serioasă din partea tuturor forțelor democratice, atât în Germania, cât și în restul Europei.
