Pooja Gawali, o femeie de 32 de ani, știe bine ce înseamnă să trăiești într-o colibă. Înainte, locuia într-o singură cameră, fără instalații sanitare interioare, cu pereți de tablă și un acoperiș care ploua în casă. Împărțea acel spațiu minuscul cu soțul ei, socrii și doi cunmați. „Nu am știut niciodată ce înseamnă să te relaxezi cu adevărat”, spune ea. Lipsa intimității o obliga să fie mereu în alertă, conștientă de cum stă sau cum se comportă. Aceasta era realitatea zilnică în Sanjaynagar, unde casele se lipesc unele de altele pe alei noroioase, iar caprele umblă libere.
Totul s-a schimbat în 2022, când Gawali și familia ei s-au mutat într-un apartament la etajul doi al noii clădiri. Aceasta are 33 de unități locative, găzduind nu doar familia ei, ci și alte 30 de familii din același cartier. Un cumnat locuiește în apartamentul de dedesubt, celălalt deasupra. Când casa era construită, familia a cerut ca apartamentele să fie conectate printr-o scară interioară – și au primit exact ce și-au dorit. „Mă bucur de intimitatea pe care o am acum”, spune Gawali. „Este o bucurie să poți trăi liber. Suntem încă o familie unită, dar viața este mult mai ușoară când fiecare are propriul spațiu.”
Fiecare apartament are propria sufragerie, un dormitor, o bucătărie, baie cu apă curentă și balcon. Curtea centrală este plină de plante verzi și bănci, iar pereții din bambus asigură umbră și ventilație naturală. Arhitecții au folosit materiale precum cărămizi din nisip zdrobit și cenușă, care izolează eficient și mențin răcoarea. Proiectul, numit Sanjaynagar Redevelopment Project, este un parteneriat între guvernul local, donatori caritabili, organizații non-profit și familii. Fiecare familie participantă plătește 10% din costurile de construcție – aproximativ 1.000 de dolari pentru un apartament de 28 de metri pătrați – printr-un împrumut cu dobândă mică oferit de platforma socială de creditare Rang De. Aceasta conectează direct împrumutații cu creditorii individuali, ocolind băncile tradiționale. Guvernul federal contribuie cu 2.500 de dolari prin schema sa de locuințe la prețuri accesibile, iar donatorii filantropici, precum Fundația Currystone din SUA, acoperă restul.
Chiar și în aceste etape incipiente, proiectul a câștigat argintul la premiile World Habitat Awards de anul acesta, pentru inovație și sustenabilitate. Francesca Lionetti, expertă în drepturile la locuință la UN-Habitat, care co-organizează premiile, spune: „Faptul că este condus de comunitate înseamnă că se pune mult accent pe spațiile comune și serviciile sociale. Arată o cale pentru alte comunități din India și din alte părți ale lumii.”
Sandhya Janardhan, arhitectă la Community Design Agency, organizația non-profit care a ajutat la reproiectarea caselor, subliniază că proiectul se concentrează pe detalii de design, păstrând în același timp legăturile puternice ale comunității. „Toate apartamentele sunt construite în jurul unei curți centrale”, explică ea. „Acesta este un spațiu comun pentru copii să se joace, cu bănci unde locuitorii pot sta și se odihni, și unde pot avea loc evenimente comunitare. Apartamentele sunt flancate de coridoare largi care aduc lumină și aer proaspăt în clădire.”
Nimeni nu era sigur că acest proiect va reuși. Organizatorii au trebuit să convingă familiile să părăsească singurele case pe care le cunoșteau și să se mute în locuințe temporare, pe baza promisiunii că se vor întoarce la ceva mai bun. Așteptarea a durat trei ani, în timp ce vechile lor case erau dărâmate și reconstruite. Acest salt de credință a fost posibil în mare parte datorită Snehalaya, o organizație non-profit locală care lucra în comunitate de ani de zile înainte de reamenajare. Din 2004, grupul a gestionat un centru de învățare pentru copii, a crescut conștientizarea despre abuzul de droguri și alcool și a adus medici și clinici mobile în acest cartier cu puține servicii de bază.
Pentru Pooja Gawali, noua casă înseamnă mai mult decât un acoperiș deasupra capului. Mașina ei de cusut, acum amplasată cu mândrie în sufragerie, simbolizează libertatea și demnitatea recâștigate. „Acum pot să am un hobby, să mă relaxez fără să mă simt judecată”, spune ea. Proiectul Swapnapurti nu este doar despre cărămizi și mortar; este despre oameni care și-au construit propriul vis, cu propriile mâini și cu sprijinul unei comunități care a refuzat să renunțe la ei.
De ce este important:
Acest proiect demonstrează că soluțiile inovatoare, conduse de comunitate, pot transforma radical viața în cartierele sărace, oferind nu doar locuințe decente, ci și demnitate și speranță. Modelul de finanțare mixtă – guvern, donatori și contribuții personale – poate fi replicat în alte părți ale lumii, arătând că lupta împotriva sărăciei urbane nu este imposibilă atunci când oamenii sunt puși în centrul procesului.
