Hichilema, cunoscut și sub porecla „HH” sau „Bally”, a ajuns la putere în 2021 după o victorie zdrobitoare împotriva lui Edgar Lungu, punând capăt unui regim marcat de acuzații de autoritarism și gestionare defectuoasă a economiei. Atunci, el a fost văzut ca un salvator, un om de afaceri prosper care promitea să readucă stabilitatea și să atragă investiții străine. Și, într-o anumită măsură, a și reușit: a reluat dialogul cu Fondul Monetar Internațional, a obținut un pachet de finanțare de 1,3 miliarde de dolari, a reușit să renegocieze datoria externă masivă a țării și a atras investiții în sectorul minier. Dar aceste victorii macroeconomice nu s-au tradus în buzunarele cetățenilor de rând.
Aici intervine paradoxul alegerilor de astăzi. Pe de o parte, ai un președinte care a fost lăudat de instituțiile financiare internaționale pentru disciplina fiscală și pentru lupta împotriva corupției. Pe de altă parte, ai o populație care se confruntă cu o criză a costului vieții, cu o monedă națională, kwacha, care a pierdut teren, cu prețuri la alimente și combustibil în continuă creștere. În marile piețe din Lusaka, în cartierele mărginașe din Kitwe sau în satele din provincia de Est, discuțiile nu sunt despre acordurile cu FMI, ci despre cât costă un sac de făină de porumb, alimentul de bază în Zambia.
Hichilema a încercat să răspundă acestor îngrijorări prin subvenții țintite și prin promisiuni de a crea locuri de muncă în sectorul agricol și în cel al energiei verzi. A vorbit despre transformarea Zambiei într-un hub regional de energie, având în vedere potențialul hidroelectric uriaș al râului Zambezi. Dar seceta severă din ultimii ani, agravată de schimbările climatice, a redus drastic producția de energie electrică, ceea ce a dus la pene de curent prelungite, afectând atât gospodăriile, cât și fabricile. Este o ironie amară: o țară cu un potențial energetic imens, dar care astăzi nu poate asigura electricitate constantă nici măcar pentru spitale.
Opoziția, deși fragmentată, a încercat să capitalizeze pe aceste nemulțumiri. Principalul contracandidat, care vine din tabăra fostului președinte Lungu, a promis o revenire la politicile populiste, cu subvenții masive și o relaxare a disciplinei fiscale. Este o rețetă periculoasă, care ar putea readuce țara pe marginea prăpastiei, dar care sună bine în urechile celor disperați. În acest context, alegătorii zambieni sunt puși în fața unei alegeri dificile: continuitatea reformelor dureroase sau întoarcerea la un trecut instabil, dar cu promisiuni imediate.
Astăzi, când Hichilema și-a depus buletinul de vot, a părut calm, zâmbind și salutând susținătorii. Dar în spatele acestei aparențe de încredere se află o realitate politică fragilă. Sondajele pre-electorale indicau un avantaj pentru el, dar marja s-a redus semnificativ față de acum patru ani. Mulți tineri, care reprezintă o mare parte a electoratului, sunt dezamăgiți. Au votat pentru el în 2021, sperând la o schimbare rapidă, dar acum se simt trădați de lipsa oportunităților. Șomajul în rândul tinerilor este alarmant, iar mulți dintre cei mai educați aleg să emigreze în căutarea unui viitor mai bun.
Un alt aspect important este cel al transparenței electorale. Comisia Electorală din Zambia a promis un proces corect, dar au existat deja tensiuni legate de accesul observatorilor în anumite regiuni. Într-o țară cu o istorie politică tumultoasă, orice suspiciune de fraudă poate duce la violențe. Deocamdată, atmosfera pare pașnică, dar forțele de securitate sunt în alertă maximă. Liderii religioși și societatea civilă au făcut apel la calm și la acceptarea rezultatului, indiferent de cine va câștiga.
Dacă Hichilema va obține un al doilea mandat, va avea o misiune extrem de dificilă. Va trebui să găsească un echilibru între cerințele creditorilor internaționali și nevoile urgente ale populației. Va trebui să accelereze reformele structurale, dar și să arate rezultate vizibile pe termen scurt. Va trebui să lupte cu corupția, dar și să construiască o coaliție politică mai largă, pentru a nu fi blocat de un parlament ostil. Este o sarcină herculeană, dar nu imposibilă. Zambia are resurse naturale vaste, o populație tânără și educată, și un potențial agricol uriaș. Cheia este să transforme aceste avantaje în prosperitate reală.
Pe de altă parte, dacă opoziția ar câștiga, am putea asista la o schimbare radicală de direcție, cu riscuri majore pentru stabilitatea macroeconomică. Investitorii străini ar putea fugi, iar țara ar putea reintra într-un ciclu de criză. Este un scenariu pe care mulți analiști îl văd ca fiind catastrofal, dar care nu poate fi exclus, având în vedere nemulțumirea populară.
Astăzi, Zambia nu votează doar pentru un președinte. Votează pentru direcția pe care o va urma în următorii cinci ani. Votează pentru modelul economic, pentru relația cu comunitatea internațională, pentru modul în care va face față provocărilor climatice. Este o alegere care va avea ecou nu doar în Africa de Sud, ci în întregul continent. Pentru că Zambia, deși nu este o putere economică majoră, este un simbol al democrației africane. O tranziție pașnică a puterii, cu alegeri libere și corecte, ar fi un exemplu pentru alte națiuni din regiune.
În timp ce urnele se închid și numărătoarea începe, toate privirile sunt ațintite asupra Lusaka. Hichilema a votat, dar acum așteaptă verdictul alegătorilor. Un verdict care va spune dacă reformele sale au fost suficiente sau dacă oamenii își doresc o altă cale. Indiferent de rezultat, Zambia se află într-un moment de cotitură, iar decizia de astăzi va modela destinul a peste 20 de milioane de oameni. Este o poveste despre speranță, dezamăgire, ambiție și, mai presus de toate, despre puterea supremă a poporului de a-și alege propriul destin.
De ce este important:
Alegerile din Zambia nu sunt doar un eveniment național, ci un barometru pentru stabilitatea democratică și economică a Africii Subsahariene. Rezultatul va influența încrederea investitorilor în regiune, va testa capacitatea liderilor africani de a gestiona reforme economice dureroase într-un context de criză globală a costului vieții și va oferi un precedent important pentru alte țări care se confruntă cu provocări similare. Mai mult, modul în care se desfășoară aceste alegeri și acceptarea rezultatului de către toate părțile vor demonstra dacă democrația poate supraviețui presiunilor populiste și polarizării sociale, într-o regiune unde loviturile de stat au redevenit o amenințare reală.
