Potrivit Comandamentului Central al SUA (CENTCOM), forțele americane au interceptat mai multe rachete și drone iraniene, în timp ce Gardienii Revoluției Islamice (IRGC) au revendicat atacuri asupra unor ținte militare americane din regiune, ca represalii pentru loviturile primite. „Am răspuns proporțional agresiunii americane”, a declarat un purtător de cuvânt al IRGC, fără a oferi detalii precise despre pagube.
Escaladarea s-a extins dincolo de frontierele Iranului. Forțele de apărare aeriană din Kuweit au anunțat că au interceptat drone și rachete neidentificate care se apropiau de teritoriul lor, iar în Bahrain au sunat sirenele de alarmă, semn că nici statele mici din Golf nu mai sunt sigure. Deși niciun oficial kuweitian nu a numit direct Iranul, surse locale indică faptul că proiectilele ar fi fost trase dinspre apele iraniene. Bahrain, unde se află baza navală a Flotei a V-a americane, a intrat imediat în alertă maximă.
În acest climat de confruntare directă, negocierile diplomatice par să fi intrat într-un impas și mai profund. Secretarul de stat american, Marco Rubio, a declarat că SUA vor ridica sancțiunile împotriva Iranului doar dacă acesta renunță la uraniul îmbogățit, respingând astfel orice înțelegere legată de Strâmtoarea Hormuz. „Nu putem accepta o soluție care să lase Iranul cu capacitatea de a produce arme nucleare. Renunțarea la uraniul îmbogățit este o condiție prealabilă”, a spus Rubio într-o conferință de presă.
Această poziție dură contrazice zvonurile care circulau în ultimele săptămâni despre un posibil acord „Hormuz pentru pace”, prin care Iranul ar fi oferit garanții privind libertatea de navigație în strâmtoare în schimbul relaxării sancțiunilor. Strâmtoarea Hormuz, prin care trece aproximativ 20% din consumul global de petrol, este un punct strategic vital. Iranul a amenințat în repetate rânduri că o va bloca în caz de război total, ceea ce ar duce la un șoc al prețurilor petrolului la nivel mondial.
Întrebarea care frământă analiștii este dacă Israelul, aliatul-cheie al SUA în regiune, ar putea sabota orice acord între Washington și Teheran. De la începutul conflictului, Israelul a susținut o linie dură și a efectuat atacuri proprii asupra instalațiilor nucleare și militare iraniene. Unele voci din administrația americană sugerează că acțiunile Israelului – inclusiv lovituri asupra unor ținte civile – ar putea fi menite să împiedice orice încetare a focului care nu include dezarmarea completă a Iranului. „Israelul nu-și poate permite un Iran cu capacitate nucleară, chiar dacă asta înseamnă să saboteze negocierile”, a comentat un diplomat european sub protecția anonimatului.
Pe fondul acestor evenimente, populația civilă din Iran resimte din plin războiul. Autoritățile de la Teheran au impus o raționalizare strictă a alimentelor și carburanților, în timp ce valul de refugiați către Turcia și Pakistan se intensifică. Liderii religioși iranieni fac apel la „rezistență sfântă”, iar morala publică rămâne fragilă.
În același timp, comunitatea internațională privește cu îngrijorare. Consiliul de Securitate al ONU este blocat de veto-uri și divergențe; Rusia și China cer încetarea imediată a focului, dar nu oferă soluții concrete. Uniunea Europeană încearcă să medieze, dar eforturile sunt umbrite de escaladarea militară.
Pe scurt, ziua 96 nu a adus nicio rază de speranță. Loviturile reciproce, implicarea statelor din Golf și refuzul ambelor părți de a ceda pe tema nucleară fac ca perspectiva păcii să fie tot mai îndepărtată. Rămâne de văzut dacă diplomația poate supraviețui pe câmpul de luptă.
De ce este important:
Acest conflict nu este doar o confruntare regională; el are implicații globale directe. Strâmtoarea Hormuz este o arteră vitală pentru aprovizionarea cu energie a lumii, iar orice blocaj ar duce la o criză economică majoră. În plus, evoluția războiului dintre SUA și Iran testează limitele ordinii mondiale post-1945, punând sub semnul întrebării eficiența ONU și a diplomației multilaterale. Deznodământul va influența echilibrul de putere în Orientul Mijlociu pentru decenii, iar poziția Israelului – ca actor capabil să saboteze sau să susțină pacea – rămâne un element cheie. Cetățenii din întreaga lume trebuie să înțeleagă că prețul benzinei, stabilitatea piețelor financiare și securitatea globală depind, în ultimă instanță, de ceea ce se întâmplă acum în Golful Persic.
