Dar ceea ce a transformat acest eveniment local într-o criză de proporții globale nu este doar boala în sine, ci modul în care Rusia a ales să comunice – sau, mai bine zis, să nu comunice – ceea ce s-a întâmplat. Președintele Donald Trump, Organizația Mondială a Sănătății și numeroși alți lideri mondiali au cerut explicații, în timp ce pe internet au început să circule tot felul de zvonuri neverificate despre un posibil accident de laborator care ar fi dus la infectarea cercetătoarei cu ciuma pneumonică, forma cea mai agresivă și contagioasă a bolii.
Călătorie în timp: Cum s-a născut acest tratat internațional
Pentru a înțelege de ce această situație a stârnit atâta agitație, trebuie să ne întoarcem în timp, până în anii 1850. Atunci, epidemiile de holeră care devastau Europa au forțat națiunile să pună bazele unui sistem de comunicare în materie de sănătate publică. Era o perioadă în care oamenii de știință încă dezbateau dacă holera era cauzată de bacterii sau de "miasme" – un miros urât considerat cândva sursa bolilor. Sună absurd astăzi, dar tocmai aceste dezbateri au stat la baza primelor reguli internaționale de raportare a epidemiilor.
Aceste reguli au evoluat de-a lungul deceniilor. Când Organizația Mondială a Sănătății a fost înființată în 1948, reglementările – denumite atunci Reglementări Sanitare Internaționale – au fost adoptate ca una dintre primele sale inițiative majore. De atunci, tratatul a fost modificat și actualizat de nenumărate ori, cele mai importante reforme venind după epidemia de SARS din 2003 și, cel mai recent, după pandemia de COVID-19, care a expus slăbiciunile acestui sistem.
Astăzi, acest acord poartă numele de Regulamentul Sanitar Internațional (IHR) și este unul dintre cele mai larg ratificate tratate internaționale din istorie, cu nu mai puțin de 197 de state semnatare, inclusiv Statele Unite și Rusia. Chiar dacă administrația Trump a anunțat retragerea SUA din OMS, țara rămâne în continuare obligată să respecte prevederile IHR, cu excepția câtorva amendamente recente.
Ce prevede, de fapt, legea?
Regulamentul Sanitar Internațional este relativ clar în ceea ce privește obligațiile statelor. Una dintre cele mai importante prevederi este că orice țară trebuie să notifice Organizația Mondială a Sănătății în termen de 24 de ore de la detectarea unui eveniment grav de sănătate care ar putea avea implicații internaționale. Pentru anumite boli – cum ar fi variola sau un nou tip de gripă – notificarea trebuie făcută imediat. Pentru alte situații, există o listă de verificare care ajută autoritățile să evalueze dacă este necesară raportarea.
"În fiecare an, primim mii de notificări din toate colțurile lumii, iar majoritatea se dovedesc a fi alerte false", explică Alexandra Phelan, profesor asociat la Școala de Sănătate Publică Bloomberg a Universității Johns Hopkins și specialist la Centrul pentru Securitate a Sănătății. Acest flux constant de informații este vital pentru ca Organizația Mondială a Sănătății și comunitatea internațională să poată reacționa rapid în fața oricărei amenințări.
În cazul de față, situația era una care ar fi trebuit să declanșeze imediat alerta. Ciuma pneumonică este una dintre bolile enumerate în mod expres în regulament ca necesitând evaluare și notificare. Și totuși, Rusia nu a informat OMS despre decesul tinerei cercetătoare. Abia pe 3 octombrie, Organizația a aflat despre acest caz prin intermediul presei și a contactat Moscova pentru a cere verificare și informații suplimentare.
Răspunsul Rusiei: Întârziat și incomplet
Rusia a întârziat câteva zile înainte de a oferi un răspuns. Abia pe 6 octombrie, oficialii din domeniul sănătății au comunicat OMS că nu există cazuri de ciumă în regiune și că tânăra fusese spitalizată cu o pneumonie severă de origine necunoscută înainte de a deceda. De asemenea, autoritățile au precizat că aproximativ 200 de persoane care au intrat în contact cu cercetătoarea au fost plasate în carantină.
Dar acest răspuns este departe de a fi fost unul complet. OMS a solicitat Rusiei informații suplimentare, inclusiv despre testele de laborator efectuate, măsurile de sănătate publică luate și starea de sănătate a persoanelor aflate în carantină. Răspunsuri care, cel puțin până în prezent, nu au venit într-o formă satisfăcătoare.
"Răspunsul Rusiei a fost, în primul rând, întârziat", subliniază Phelan. "Și, de asemenea, nu a fost unul cuprinzător." Această lipsă de transparență este cu atât mai îngrijorătoare cu cât Rusia este unul dintre semnatarii acestui tratat internațional și, teoretic, ar trebui să-l respecte cu strictețe.
O lege fără dinți
Aici apare, însă, marea problemă a Regulamentului Sanitar Internațional. Ca multe alte tratate internaționale, IHR nu are un mecanism concret de a forța țările să se conformeze. Nu există pedepse, nu există sancțiuni, nu există un organism care să poată impune respectarea legii. Totul se bazează pe buna credință a statelor și pe presiunea diplomatică a comunității internaționale.
Lawrence Gostin, director al Centrului OMS pentru Dreptul Sănătății Globale și profesor la Universitatea Georgetown, este tranșant în evaluarea sa: "Din punct de vedere legal, acesta este singurul lucru care ține Rusia sub control." Și totuși, adaugă el, "există țări care ascund adevărul".
Pentru Gostin, riscul pentru populația generală în situația actuală din Siberia este, cel mai probabil, unul foarte scăzut. Dar ceea ce îl îngrijorează cu adevărat este faptul că lipsa unui mecanism de aplicare a acestor reguli reprezintă un semnal de alarmă clar cu privire la cât de nepregătiți suntem, ca umanitate, să facem față rapid amenințărilor de sănătate publică.
Următoarele zile și săptămâni vor fi cruciale. Experții speră că presiunea internațională va convinge Rusia să respecte pe deplin obligațiile care îi revin sau, cel puțin, va menține norma ca alte state să continue să raporteze cu sinceritate viitoarele evenimente de sănătate către OMS. Pentru că, într-o lume interconectată, fiecare informație ascunsă poate deveni o amenințare globală.
De ce este important:
Acest caz ilustrează o problemă fundamentală a guvernanței globale a sănătății: lipsa unui mecanism eficient de aplicare a tratatelor internaționale. Deși 197 de țări au semnat Regulamentul Sanitar Internațional, nu există consecințe reale pentru statele care aleg să ignore obligațiile de transparență. În contextul în care epidemiile moderne se pot răspândi mai rapid decât oricând, ascunderea informațiilor critice de sănătate publică poate avea consecințe devastatoare la scară globală. Pandemia de COVID-19 a demonstrat deja cât de vulnerabili suntem, iar acest nou incident cu Rusia scoate la iveală aceleași fisuri în sistemul internațional de alertă timpurie.
