Anglia părea că se îndreaptă spre prima sa finală de Cupă Mondială din 1966 încoace, după ce Anthony Gordon a deschis scorul în minutul 55. Atacantul lui Newcastle a finalizat o centrare perfectă a lui Morgan Rogers, scăpând de marcajul lui Nahuel Molina și trimițând mingea în plasă. Până în acel moment, meciul fusese unul tensionat, marcat de faulturi și de o rivalitate istorică între cele două națiuni. Elliot Anderson a fost avertizat cu cartonaș galben pentru un tackling dur asupra lui Messi, iar atmosfera era încărcată de emoție.
Dar Argentina nu a renunțat. Sub conducerea lui Lionel Scaloni, echipa sud-americană a început să preseze tot mai mult. Jordan Pickford a fost nevoit să intervină de câteva ori, respingând o lovitură de cap a lui Nico Gonzalez și văzând cum o execuție a lui Alexis Mac Allister lovea bara în minutul 76. În minutul 85, Messi a găsit o breșă în apărarea engleză și i-a pasat lui Enzo Fernandez, care a șutat puternic de la marginea careului, egalând scorul.
Cu doar câteva minute înainte de final, când toată lumea se aștepta la prelungiri, Messi a primit mingea pe partea dreaptă, a executat o centrare perfectă, iar Lautaro Martinez, intrat pe teren ca rezervă, a înscris cu capul, ducându-și echipa în finală. Scenele de sărbătoare au fost electrizante, în timp ce jucătorii Angliei au căzut la pământ, complet devastați.
Această victorie îi oferă Argentinei șansa de a câștiga al treilea titlu mondial consecutiv, după triumfurile din 2022 și 2026. Messi va deveni astfel al doilea jucător din istorie, după brazilianul Cafu, care va juca în trei finale de Cupă Mondială. De asemenea, Argentina poate deveni prima echipă care reușește să apere titlul mondial de la Brazilia din 1962.
Finala se va disputa duminică, pe New York New Jersey Stadium, împotriva Spaniei, campioana europeană en-titre. Va fi o confruntare între cei mai buni jucători ai momentului, iar Messi va întâlni pentru prima dată Spania într-un meci oficial. Pentru Anglia, rămâne doar meciul pentru locul trei, împotriva Franței, o consolare amară după o campanie care părea atât de promițătoare.
Analizând meciul, se poate spune că Anglia a plătit pentru lipsa de ambiție după ce a deschis scorul. Thomas Tuchel a ales o strategie defensivă, retrăgându-și jucătorii, ceea ce a permis Argentinei să domine posesia și să creeze ocazii. Jude Bellingham și Harry Kane, cei mai importanți jucători ai Angliei, nu au reușit să se impună în momentele cheie, iar lipsa de experiență în astfel de confruntări s-a simțit.
Pe de altă parte, Argentina a demonstrat încă o dată că are o forță mentală de neclintit. Messi, chiar și la 39 de ani, rămâne un lider pe teren, capabil să schimbe soarta unui meci în câteva secunde. Revenirea spectaculoasă din meciul cu Egipt din optimi, când Argentina a întors un 0-2, a fost un semn al caracterului acestei echipe, iar acum, în semifinale, au repetat isprava.
De ce este important:
Această victorie nu este doar o simplă calificare în finală, ci o demonstrație a puterii fotbalului sud-american și a spiritului de luptă al Argentinei. Messi, la 39 de ani, continuă să scrie istorie, iar posibilitatea de a câștiga al treilea titlu mondial consecutiv ar consolida și mai mult moștenirea sa. Pentru Anglia, este o lecție dureroasă despre importanța de a nu renunța niciodată la atac, chiar și atunci când ai avantaj. Finala Argentina-Spania promite să fie un spectacol de neuitat, care va decide cine este cea mai bună echipă a lumii.
