Cifrele vorbesc de la sine. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Sănătății din Gaza, până la începutul anului 2025, numărul victimelor a depășit 73.000, iar femeile și copiii reprezintă aproximativ 70% dintre acestea. Organizațiile pentru drepturile omului au documentat cazuri de femei împușcate în timp ce încercau să obțină alimente, femei care au născut fără anestezie în condiții de asediu total, și mame care au murit de foame alături de copiii lor. Dar dincolo de aceste tragedii individuale, există un tipar care ridică semne de întrebare serioase cu privire la intenția de a elimina o populație.
Ahmad Ibsais, avocat specializat în drept internațional, susține că atacurile asupra femeilor nu sunt accidentale sau colaterale, ci fac parte dintr-o strategie deliberată. El argumentează că, prin vizarea femeilor, Israelul urmărește să distrugă capacitatea de reproducere a poporului palestinian, atât biologic, cât și social. Femeile sunt cele care poartă generațiile viitoare, iar uciderea lor în masă, alături de distrugerea infrastructurii de sănătate și a condițiilor de trai, echivalează cu o încercare de a șterge o comunitate de pe hartă. Această interpretare se bazează pe definiția genocidului din Convenția ONU din 1948, care include „uciderea membrilor unui grup” și „impunerea deliberată a unor condiții de viață menite să aducă distrugerea fizică a grupului”.
Ce este însă cu adevărat șocant este că aceste fapte nu au fost încă recunoscute ca genocid de către instanțele internaționale. Deși Curtea Internațională de Justiție a emis măsuri provizorii în ianuarie 2024, cerând Israelului să prevină actele de genocid, nu a existat o condamnare clară a modului în care femeile sunt vizate în mod specific. Ibsais atrage atenția că această lacună este o formă de complicitate. „Când legea tace, victimele sunt dublu ucise: o dată fizic, a doua oară prin negarea dreptului lor la justiție”, spune el.
Un exemplu concret este utilizarea violenței sexuale ca armă de război. Deși organizații precum Amnesty International au documentat cazuri de femei palestiniene violate în detenție sau în timpul raidurilor, aceste mărturii sunt adesea respinse ca fiind „propagandă” sau „exagerări”. În februarie 2025, un raport al ONU a menționat că există „motive întemeiate să credem” că au avut loc acte de violență sexuală împotriva femeilor palestiniene, dar nu a fost deschisă nicio anchetă internațională. Această inacțiune trimite un mesaj periculos: viața unei femei palestiniene valorează mai puțin decât cea a altor femei din lume.
Dincolo de aspectul juridic, impactul psihologic și social este imens. Femeile care supraviețuiesc rămân cu traume profunde, iar multe dintre ele au rămas singurele susținătoare ale familiilor lor, într-un peisaj de ruine. În taberele improvizate din Rafah sau Khan Younis, femeile își îngroapă copiii cu mâinile goale, apoi încearcă să găsească apă potabilă pentru cei rămași. Este o realitate pe care mass-media occidentală o prezintă adesea în termeni neutri, dar care, privită atent, dezvăluie o cruzime sistematică.
Ibsais nu este singurul care face aceste acuzații. Mai mulți experți în drept internațional, inclusiv raportorul special al ONU pentru teritoriile palestiniene, au cerut o anchetă independentă privind crimele de război și crimele împotriva umanității. Cu toate acestea, marile puteri continuă să blocheze orice inițiativă în Consiliul de Securitate, invocând „dreptul Israelului de a se apăra”. Dar unde este limita? Când apărarea devine exterminare?
Este important să înțelegem că genocidul nu se manifestă doar prin camere de gazare sau lagăre de concentrare. El poate lua forme moderne, precum bombardarea spitalelor de maternitate, uciderea medicilor de sex feminin sau blocarea ajutoarelor umanitare destinate femeilor însărcinate. Toate aceste acțiuni au fost documentate în Gaza, iar ele se încadrează perfect în definiția juridică a genocidului. Faptul că nu sunt recunoscute ca atare nu înseamnă că nu există; înseamnă doar că sistemul internațional este construit pentru a proteja pe cei puternici.
În concluzie, afirmația avocatului Ahmad Ibsais nu este doar o opinie radicală, ci o realitate pe care oamenii de drept o semnalează de luni de zile. Vizarea femeilor palestiniene este o strategie de eradicare a unui popor, iar ignorarea acestei realități complică și mai mult posibilitatea unei păci viitoare. Dacă nu vom acționa acum, istoria ne va judeca pentru tăcerea noastră. Iar femeile din Gaza, cele care au supraviețuit, vor rămâne să povestească despre o lume care a ales să privească în altă parte.
De ce este important:
Această analiză aduce în prim-plan o dimensiune ignorată a conflictului din Gaza: modul în care femeile palestiniene sunt vizate în mod deliberat, ceea ce ar putea constitui o formă de genocid. Înțelegerea acestui fenomen este crucială pentru a putea cere răspundere internațională și pentru a preveni continuarea atrocităților. Fără recunoașterea acestor crime, dreptul internațional rămâne o unealtă inutilă pentru milioane de victime.
