Cifrele sunt îngrozitoare. Conform datelor compilate de organizații de combatere a acestui fenomen, precum Unchained At Last, peste 314.000 minori au fost căsătoriți legal în SUA între anii 2000 și 2021. Majoritatea? Fete căsătorite cu bărbați adulți. Cel mai grav: cel puțin 66.415 dintre aceste căsătorii au avut loc în vârste în care relațiile sexuale ar fi constituit infracțiune penală, conform legilor statale. În aproximativ 90% din aceste cazuri, exempțiunile matrimoniale din legile privind violul pe minor au apărât adulții de urmărire penală. Este un sanctuar legal pentru abuz, mascat sub velul tradiției și al autorității parentale.
Reprezentanta Gwen Moore (Wisconsin) și senatorii Dick Durbin, Brian Schatz și Kirsten Gillibrand au inițiat acest proiect de lege federal tocmai pentru a forța statele să ridice vârsta minimă la 18 ani, fără excepții. "În 34 de state, inclusiv Wisconsin, căsătoria minorilor este legală. Multe dintre aceste căsătorii sunt între fete tinere și bărbați adulți. E timpul să punem capăt acestei practici prădătoare", a declarat Moore. Legislația propusă nu interzice direct căsătoriile la nivel federal – puterea de a legisla în domeniu aparținând statelor – dar oferă granturi federale substanțiale pentru statele care adoptă vârsta de 18 ani ca prag absolut, și presiune financiară asupra celor care nu o fac. De asemenea, obligă colectarea datelor riguroase, un lucru esențial deoarece, în multe jurisdicții, nimeni nu știe exact câți copii sunt căsătoriți în fiecare an.
Dar calea infernului este îmbrăcată cu intenții bune. Fraidy Reiss, fondatoarea Unchained At Last și supraviețuitoare a căsătoriei forțate, aplaudește incentivul financiar, dar lansează un avertisment sever: două articole din proiectul de lege ar face "păcăleie din titlul legii". Articolul 6 ar direcționa fonduri federale către state care nu au interzis încă practica, pentru a-și "îmbunătăți" procesele de revizuire a căsătoriilor minoriților, în loc să le presioneze să interzică totul. "De ce să finanțăm sisteme care legalizează abuzul, în loc să le desmantelăm?", întreabă Reiss. Este o critică la adresa unui compromis politic care pare să normalizeze ideea că o căsătorie a minorilor poate fi "sigură" sau "corectă" dacă un judecător o aprobe.
Casey Carter Swegman, directoră de politici publice la Tahirih Justice Center, o organizație cheie în elaborarea legislației, evidențiază dimensiunea internațională a problemei. "Lucrul pe care îl auzim de la activiști din Camerun, Guatemala, oriunde ai fi: 'Îmi face munca mai greu când un politician îmi spune în față: Statele Unite permit căsătoria minorilor, de ce ar trebui să fac eu ceva?' Cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru mișcarea globală este să ne punem ordinea acasă". Acest argument – credibilitatea diplomatică – este adesea singurul care mișcă politicienii reticenți.
Totuși, opoziția nu vine doar din taberele conservatoare care invocă "libertatea religioasă" sau "drepturile părinților". O parte surprinzătoare a rezistenței provine din propriul tabăr al drepturilor civice. ACLU (Uniunea Americană pentru Libertăți Civile) și Planned Parenthood s-au opus în trecut unor interdicții absolute la nivelul statelor (precum în California), argumentând că o astfel de lege ar putea încălca dreptul la intimitate reproductivă sau ar putea pedepsi disproporționat minoritățile etnice sau comunitățile imigrantunde unde căsătoria devreme este o normă culturală. Este un dilemă etic complex: cum protejezi un copil fără a criminaliza o familie întregă sau fără a ignora autonomia unui adolescent de 17 ani care vrea să se căsătorească?
Swegman răspunde dur: "Un adolescent de 15, 16 sau 17 ani care a fost presat și antrenat de membrii familiei poate spune unui judecător că consimte, pentru că refuzul ar putea expune la pedeapsă sau violență acasă". Și cel mai pervers mecanism: sarcină la o minoră, adesea dovadă a violului statutory, este tratată de instanțe ca o justificare pentru căsătorie, nu ca un semnal de alarmă. "Un copil se prezintă în fața instanței însărcinată de un adult – ar trebui să fie un drapel roșu pentru viol statutory, nu o lumină verde pentru căsătorie", subliniază Swegman.
Experiența internațională ne învață că legea nu este o baghetă magică. În India, căsătoria sub 18 ani este ilegală de decenii, dar cel mai recent sondaj național de sănătate a familiei arată că una la cinci femei între 20 și 24 de ani s-au căsătorit înainte de 18 ani. UNICEF estimează că 1,5 milioane de fete sunt căsătorite anual în India, în ciuda legii. Sierra Leone, Anglia, Filipinele, Republica Dominicană au adoptat recent legi stricte, dar aplicarea rămâne provocarea majoră. Legislația este doar primul pas; urmează educația, autonomizarea economică a fetelor și schimbarea normelor sociale.
În SUA, proiectul de lege Child Marriage Prevention Act se află acum în comisiuni, într-un Congres polarizat unde orice inițiativă bipartizană este o raritate. Susținătorii speră că presiunea internațională – ONU a declarat 27 noiembrie ca Ziua Internațională pentru Eliminarea Căsătoriilor Minoriților, Devreme și Forțate – va oferi un impuls moral. Dar până când senatul și Camera Reprezentanților nu vor vota o interdicție clară, fără excepții, fără "găuri de vierme" pentru judecători sau părinți, mii de fete americane vor continua să intre în căsătorii care le fură copilăria, educația, sănătatea și, adesea, viața.
De ce este important:
Această problemă nu este doar o chestiune legislativă tehnică, ci un test al conștiinței naționale a SUA. Atât timp cât o fată de 10, 12 sau 14 ani poate fi dată căsătorită legal unui adult, Statele Unite nu pot pretinde credibil că sunt un lider global al drepturilor femeilor și a copilului. Proiectul de lege actual este un pas înainte, dar compromisurile sale periculoase – finanțarea sistemelor care permit abuzul în loc de eliminarea lor – ar putea consolida un statu quo criminal. Lupta pentru o interdicție absolută, la 18 ani, fără excepții, în toate cele 50 de state, este lupta pentru a opri violul legalizat, traficul de oameni mascat în căsătorie și distrugerea viitorului a mii de copii. Este, pur și simplu, o chestiune de omenie.