Studiul a împărțit participanții în două grupuri distincte: unul a efectuat șase serii de sprinturi maxime de 30 de secunde pe bicicletă, cu pauze de 4 minute între ele, iar celălalt a urmat un program de exerciții moderate, cu ritm cardiac constant. Când cercetătorii au comparat probele de sânge, diferența a fost copleșitoare. „Grupul care a făcut sprinturi a prezentat mult, mult mai multe modificări moleculare”, explică dr. Paul Cohen, coordonatorul studiului. „Putem concluziona că sprintul are un efect mai profund asupra remodelării moleculelor din sânge.”
Dar ce înseamnă, practic, aceste modificări? Pentru a răspunde, echipa a suprapus rezultatele obținute cu o bază de date masivă de la 50.000 de persoane din UK Biobank. Analiza a arătat că proteinele modificate în urma sprinturilor sunt asociate cu o sănătate cardiovasculară și metabolică îmbunătățită. Mai mult, într-o etapă separată a experimentului, cercetătorii au observat că celulele adipoase se comportă diferit atunci când sunt expuse la sângele celor care au făcut antrenamente de tip HIIT (High-Intensity Interval Training). Aceste celule au activat gene implicate în reglarea grăsimilor și a metabolismului general. „Este o dovadă suplimentară, mult mai cauzală, că ceva din sângele obținut după sprinturi poate remodela peisajul molecular al altor țesuturi, cum ar fi țesutul adipos”, subliniază Cohen.
Această cercetare face parte dintr-un efort mai amplu al medicinei de precizie de a descifra toate modurile în care moleculele – din vasele de sânge, mușchi, ficat și alte organe – răspund la exerciții fizice, inclusiv la diferite intensități. Scott Trappe, directorul Laboratorului de Performanță Umană de la Universitatea Ball State, explică: „Știm acum că în timpul exercițiilor au loc evenimente extrem de orchestrate. Toate organele comunică între ele, este ca o autostradă, iar circulația sângelui este acea autostradă.” Trappe, care este și investigator într-o inițiativă a Institutelor Naționale de Sănătate din SUA pentru a descoperi mecanismele moleculare ale activității fizice, spune că noile date arată clar că „există beneficii potențiale pe care le lași pe masă dacă nu faci exerciții de intensitate mare”.
Cu toate acestea, atât el, cât și alți experți subliniază că HIIT nu este practic sau sigur pentru toată lumea. „Nu văd acest lucru în lumina unei comparații între intensitate mare și moderată”, spune Trappe. „Există un continuum, iar toate acestea sunt benefice.” În studiu, participanții au fost tineri, în formă fizică bună și predominant bărbați, ceea ce limitează extrapolarea rezultatelor la alte grupuri, în special la persoanele mai în vârstă sau mai puțin antrenate. Protocolul de ciclism – șase serii de sprinturi maxime de 30 de secunde – ar putea fi extrem de solicitant pentru omul obișnuit, notează Trappe.
Todd Astorino, fiziolog al exercițiului la Universitatea de Stat din California, San Marcos, care studiază HIIT de aproape două decenii, aduce o perspectivă echilibrată. Studiile care compară exercițiile de intensitate mare cu cele moderate sugerează că, în general, acestea sunt comparabile în ceea ce privește măsurile de fitness și alte aspecte ale sănătății. Adevăratul avantaj al antrenamentului de intensitate mare – presupunând că ești suficient de sănătos pentru a-l face – este cantitatea mare de beneficii obținută dintr-o investiție mică de timp. „Uneori, cred că oamenii se îngrijorează prea mult de timp sau de frecvență”, spune Astorino. „Dacă crești intensitatea, poți face mult mai puțin și tot obții adaptări și răspunsuri semnificative.” De exemplu, el menționează date noi dintr-un grant la care lucrează: două sprinturi pe zi, totalizând mai puțin de 40 de secunde, pot duce la o îmbunătățire semnificativă a VO₂ max – o măsură a fitnessului cardiorespirator – în doar 6 până la 8 săptămâni.
Aceste descoperiri nu înseamnă că sprinturile sau HIIT sunt superioare exercițiilor moderate, ci că aduc beneficii unice. Ele deschid calea către dezvoltarea unor prescripții de exerciții personalizate și, eventual, a unor medicamente care să imite efectele benefice ale exercițiilor. „Poate că unii indivizi au un răspuns mai mare la sprinturi”, sugerează Cohen. Cercetările viitoare vor trebui să dezlege implicațiile practice ale acestor modificări moleculare, dar primele indicii sunt promițătoare.
În concluzie, dacă ești sănătos și ai aprobarea medicului, nu subestima puterea unui sprint scurt și intens. Chiar și câteva secunde de efort maxim pot declanșa o cascadă de reacții benefice în corpul tău, de la îmbunătățirea sănătății cardiovasculare până la remodelarea metabolismului. Iar pentru cei care nu pot face eforturi intense, orice formă de mișcare este mai bună decât nimic. Adevărata lecție este că organismul nostru este o mașinărie complexă, iar exercițiile fizice – indiferent de intensitate – sunt cheia pentru a o menține în stare optimă.
De ce este important:
Acest studiu aduce dovezi concrete că sprinturile de intensitate maximă au efecte moleculare unice asupra sângelui, cu potențiale beneficii pentru sănătatea cardiovasculară și metabolică. Înțelegerea acestor mecanisme ar putea duce la recomandări personalizate de exerciții și chiar la dezvoltarea de terapii care să imite efectele benefice ale efortului fizic. Pentru publicul larg, subliniază importanța includerii unor intervale scurte de efort intens în rutina de fitness, atunci când este sigur, pentru a maximiza beneficiile pentru sănătate într-un timp minim.
