Cercetătorii de la Mass General Brigham au încercat să stabilească o bază mai precisă pentru prevalența CTE în rândul foștilor jucători NFL decedați. Studiul a analizat creierele a peste 330 de foști jucători NFL care au murit între 2008 și 2021 și care au fost donate băncii de creiere UNITE de la Universitatea Boston. Dintre acestea, 93% au fost diagnosticate cu CTE. Cu toate acestea, acest eșantion este puternic influențat de un bias de selecție, deoarece multe dintre creierele donate provin de la persoane care au prezentat simptome precum pierderi de memorie sau schimbări de dispoziție, ceea ce i-a determinat pe ei sau pe familiile lor să creadă că ar putea avea boala.
Pentru a obține o imagine mai clară, autorii studiului au creat o listă cu toți jucătorii care au apărut în cel puțin un meci din NFL începând cu 1949. Au folosit date demografice și au obținut certificatele de deces pentru toți jucătorii decedați de la Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC), pentru a crea o listă de 1.712 de jucători care au murit în aceeași perioadă. Apoi, au restrâns eșantionul la cei care au murit între 2016 și 2021, când proporția de creiere donate pentru studiu a fost cea mai mare.
Rezultatul: cel puțin 25% dintre foștii jucători NFL care au murit în această perioadă aveau CTE. Cu toate acestea, autorii subliniază că această cifră este la „capătul inferior” al estimărilor. În realitate, procentul ar putea fi mult mai mare. Studiul notează că, dacă se iau în considerare și alte diagnostice de CTE făcute în afara băncii de creiere, precum și cazurile suspecte de CTE la foști jucători ale căror creiere nu au fost evaluate, prevalența ar putea fi mai ridicată. În plus, analiza certificatelor de deces ale jucătorilor care nu au donat creierele a relevat încă 215 de cazuri în care o boală neurodegenerativă a fost menționată ca cauză a decesului.
La extremul superior, studiul a constatat că prevalența maximă posibilă a CTE – dacă s-ar presupune că fiecare fost jucător de fotbal a avut CTE, cu excepția a 20 de persoane ale căror creiere au fost în mod clar lipsite de diagnostic – ar fi de aproximativ 97%. „Rata reală a CTE la deces la jucătorii NFL este undeva la mijloc”, a declarat dr. Daniel Daneshvar, autorul principal al studiului.
Un obiectiv secundar al studiului a fost examinarea legăturii dintre demență și CTE. Deoarece boala nu poate fi diagnosticată la pacienții în viață, relația dintre simptomele din timpul vieții și diagnosticul de după moarte este încă neclară. Studiul a găsit o corelație puternică între demența în viață și diagnosticul de CTE în stadiul cel mai avansat, stadiul IV, după moarte; mai mult de 90% dintre probele cu stadiul IV au fost, de asemenea, diagnosticate cu demență de către un clinician pe baza înregistrărilor medicale și a informațiilor obținute de la cei dragi. Cu toate acestea, legătura a fost mult mai puțin clară între demență și stadiile mai puțin avansate de CTE, sau chiar și pentru creierele care au fost găsite fără acumulările caracteristice de proteină tau. Aproximativ 40% dintre probele fără CTE au fost diagnosticate cu demență. Aceasta înseamnă că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege mai bine cum să ajutăm cei mii de foști jucători care ar putea fi afectați.
Într-o declarație pentru NPR, un purtător de cuvânt al NFL a spus că liga „se străduiește continuu să facă jocul de fotbal mai sigur, inclusiv prin implementarea de strategii pentru a reduce comoțiile și impacturile la cap”. „NFL rămâne angajată să se asigure că comunitatea NFL are acces la un set robust – și în expansiune – de resurse pentru a-și îmbunătăți bunăstarea fizică și mentală. Încurajăm foștii jucători să utilizeze aceste resurse pentru a identifica și a trata atunci când sunt îngrijorați de sănătatea lor”, a continuat declarația.
Acest studiu este un pas important în înțelegerea prevalenței CTE, dar mai sunt multe întrebări fără răspuns. Cercetătorii speră că, pe măsură ce se dezvoltă metode de diagnosticare în viață, se va putea oferi mai multă claritate și sprijin celor care au jucat fotbal american și care se confruntă cu probleme de sănătate.
De ce este important:
Acest studiu este crucial pentru că oferă o estimare mai precisă a prevalenței CTE în rândul foștilor jucători NFL, o problemă care a fost mult timp umbrită de incertitudine. Cunoașterea faptului că cel puțin un sfert dintre jucătorii decedați recent au avut această boală degenerativă subliniază necesitatea unor măsuri mai stricte de protecție a sportivilor și a unor resurse adecvate pentru sănătatea lor pe termen lung. De asemenea, studiul evidențiază complexitatea legăturii dintre CTE și demență, sugerând că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a dezvolta metode de diagnosticare și tratament. Aceste informații pot influența politicile din sport, precum și modul în care societatea percepe riscurile asociate cu sporturile de contact, contribuind la protejarea sănătății viitorilor sportivi.
