Strâmtoarea Hormuz: sub controlul Gărzii Revoluționare Iraniene
În Strâmtoarea Hormuz, situația a atins cote critice. Garda Revoluționară Islamică a Iranului (IRGC) a anunțat joi că o explozie a cuprins un tanc petrolier după ce acesta a încercat să navigheze pe ruta sudică, în largul coastei Omanului. Potrivit unui comunicat preluat de presa iraniană, alte două nave s-au întors imediat după explozie. IRGC a acuzat cele trei vase că acționau la ordinele Statelor Unite și că „intenționau să treacă prin ruta minată la sud de Strâmtoarea Hormuz”.
„Puternica Marină a IRGC subliniază că Strâmtoarea Hormuz se află sub controlul nostru și că, atâta timp cât faptele rele ale Americii în regiune continuă, aceasta este complet închisă și niciun tanc petrolier nu va intra sau ieși [din strâmtoare]”, a avertizat Garda.
Înainte de război, aproximativ 120-140 de nave traversau zilnic strâmtoarea, dintre care aproximativ jumătate erau tancuri petroliere care transportau circa 20 de milioane de barili pe zi. La apogeul conflictului dintre SUA și Israel împotriva Iranului, traficul s-a prăbușit la doar două tancuri pe zi. Marți, doar zece vase au traversat strâmtoarea, față de 16 luni, potrivit datelor S&P Global.
Primele de asigurare: de la 1-3% la 10% din valoarea navei
Creșterea primelor de asigurare este dramatică. Conform unui raport S&P Global publicat miercuri, costurile asigurării pentru riscuri de război în Strâmtoarea Hormuz reprezentau anterior între 1% și 3% din valoarea unei nave. Acum, acestea au urcat la 7,5-10% din valoarea navei.
Raportul arată că, miercuri, costul de piață pentru transportul unei încărcături de 270.000 de tone metrice de țiței din Golf către China era de 77,96 dolari per tonă metrică, preț care a rămas stabil de luni. Înainte de luni, prețul era de 73,80 dolari per tonă metrică. Rata actuală este de patru ori mai mare decât media pe cinci ani, de 18,91 dolari per tonă metrică. La apogeu, în martie, rata a atins aproximativ 140 de dolari per tonă metrică.
La 77,96 dolari per tonă metrică, asigurarea pentru un tanc de 270.000 de tone metrice ar putea costa aproximativ 21 de milioane de dolari.
Contextul diplomatic: armistițiul și reluarea ostilităților
Statele Unite și Iran au semnat un memorandum de înțelegere (MoU) pe 17 iunie pentru a prelungi armistițiul și a continua negocierile de pace. Acest lucru a dus la o perioadă de negociere de 60 de zile, în care ostilitățile la scară largă s-au diminuat considerabil până în a doua săptămână a lunii iulie, când au fost reluate.
Strâmtoarea Bab al-Mandeb: blocada Houthi și atacurile asupra tancurilor saudite
La cealaltă extremitate a Peninsulei Arabe, Strâmtoarea Bab al-Mandeb – care leagă Marea Roșie de Oceanul Indian prin Golful Aden – este, de asemenea, scena unor confruntări violente. Strâmtoarea are doar 29 de kilometri lățime în punctul cel mai îngust, limitând traficul la două canale, și este controlată efectiv de rebelii Houthi, susținuți de Iran.
Luni, Houthi au anunțat o blocadă navală împotriva Arabiei Saudite. Gruparea yemenită, parte a „axei de rezistență” a Iranului, a revendicat o operațiune majoră împotriva a două tancuri petroliere saudite în Marea Roșie, numite Encelia și Layla, joi. Agenția de presă saudită SPA a confirmat că Encelia a fost lovită. Houthi au declarat că au vizat cele două tancuri cu rachete de croazieră și balistice, precum și cu drone, provocând „mingi uriașe de foc și devastare”.
Houthi au încadrat atacul ca parte a unei campanii de tip „ochi pentru ochi” împotriva Arabiei Saudite, numind-o „asediu pentru asediu”. Ei susțin că de aproape 12 ani Arabia Saudită impune un asediu poporului yemenit și că a sosit momentul ca Yemenul și Houthi să răspundă la fel. Riadul a respins acuzațiile.
Impactul asupra traficului și primelor de asigurare
Raportul S&P arată că activitatea de tranzit prin Bab al-Mandeb a scăzut brusc cu 30% marți, numărul total de traversări coborând la 29 de nave, de la 41 luni.
Marcus Baker, șeful global al departamentului maritim, cargo și logistică de la Marsh – o firmă americană de asigurări și management al riscurilor – a declarat pentru S&P că „companiile de asigurări percep un pic mai mult pentru riscul din Marea Roșie, iar percepțiile asupra riscului au crescut, deși nu în aceeași măsură ca în Strâmtoarea Hormuz”.
Raportul adaugă că primele pentru navele care traversează Bab al-Mandeb sunt în prezent de 0,5% din valoarea navei, comparativ cu 0,1% pentru navele care navighează în Marea Roșie, în apropierea vestului Arabiei Saudite – de unde se îndreaptă spre Canalul Suez, departe de raza de acțiune a Houthi.
Consecințe globale și perspective sumbre
Creșterea primelor de asigurare nu este doar o problemă a armatorilor. Ea se traduce direct prin costuri mai mari pentru transportul mărfurilor, inclusiv al petrolului, ceea ce alimentează inflația la nivel global. În plus, blocadele și atacurile asupra navelor comerciale amenință securitatea energetică a multor țări, în special a celor dependente de importurile din Golf.
Specialiștii avertizează că, dacă tensiunile nu se calmează, s-ar putea ajunge la o criză similară celei din 1973, când embargoul petrolier arab a dus la o triplare a prețurilor. Deocamdată, piețele reacționează nervos, iar asigurătorii își reevaluează constant riscurile.
În acest context, rămâne de văzut dacă diplomația va reuși să detensioneze situația sau dacă lumea se va confrunta cu o nouă eră a incertitudinii în comerțul maritim. Cert este că, pentru moment, Strâmtorile Hormuz și Bab al-Mandeb nu mai sunt doar puncte de trecere, ci adevărate câmpuri de luptă, iar prețul plătit de economia globală crește pe zi ce trece.
De ce este important:
Această escaladare a conflictelor din două dintre cele mai strategice căi navigabile ale lumii nu afectează doar costurile de transport și asigurare, ci amenință direct securitatea energetică globală, stabilitatea lanțurilor de aprovizionare și poate declanșa o criză economică majoră. Înțelegerea dinamicii din spatele acestor evenimente este crucială pentru anticiparea evoluțiilor geopolitice și economice viitoare.
