În peisajul geopolitic actual, marcat de incertitudini și reconfigurări majore ale alianțelor strategice, Germania traversează ceea ce mulți analiști consideră a fi cea mai profundă transformare a politicii sale de apărare din ultimii cincizeci de ani. Generalul Carsten Breuer, șeful forțelor armate germane, este omul care poartă pe umerii săi responsabilitatea uriașă a acestei metamorfoze. În calitate de cel mai puternic și, probabil, cel mai important soldat de pe continentul european în acest moment, Breuer a primit misiunea de a superviza o expansiune rapidă și fără precedent a capacităților militare ale Germaniei, transformând Bundeswehr-ul în principala forță de luptă convențională a Europei.
Această schimbare radicală de paradigmă este motivată de o evaluare sumbră a realităților geopolitice. Conducerea militară germană consideră că Rusia, prin eforturile sale susținute de recrutare și investițiile masive în armament, va avea capacitatea de a lansa un atac împotriva unui teritoriu al Alianței Nord-Atlantice până în anul 2029. „Nu am mai trăit o situație atât de periculoasă și urgentă precum cea de astăzi”, a declarat generalul Breuer într-un interviu acordat la baza militară din Munster, în apropierea frontierei cu Olanda. Avertismentul său este categoric: Rusia își reconstruiește capacitatea militară la un nivel aproape dublu față de cel existent înaintea invaziei Ucrainei, iar fereastra de oportunitate pentru pregătirile defensive este limitată.
Generalul Breuer, care s-a înrolat în armata Germaniei de Vest în 1984, la vârsta de 19 ani, reprezintă o nouă speță de lider militar: gânditor, calm, lipsit de acea atitudine marțială ostentativă, dar extrem de determinat să repositioneze Germania în centrul noii hărți de putere a continentului. Sub comanda sa, forțele armate germane se extind rapid, iar bugetul militar este prognozat să ajungă la 162 de miliarde de euro în 2029, o creștere spectaculoasă de la 95 de miliarde în 2025. Sondajele de opinie indică faptul că această reînarmare beneficiază de sprijinul solid al populației germane, un fapt remarcabil având în vedere istoria pacifistă a țării.
Totuși, un program de reînarmare la această scară ar fi alarmat, cu doar câțiva ani în urmă, vecinii Germaniei, trezind fantomele întunecate ale trecutului european. În secolul al XX-lea, Germania și-a folosit armatele puternice pentru a purta unele dintre cele mai distrugătoare războaie din istoria umanității, pustiind o mare parte a continentului și ucigând milioane de oameni. Întrebarea care planează asupra acestei transformări este dacă Germania, după ce și-a suprimat capacitățile militare timp de decenii într-o încercare de a ispăși ororile comise, poate îndeplini noua sa ambiție de a deveni puterea militară preeminentă a Europei și, mai presus de toate, cum va acționa în acest nou rol.
Pentru a înțelege amploarea acestei transformări, privirea trebuie îndreptată spre Lituania, unde Germania are pentru prima dată o prezență militară permanentă de la ocupația nazistă. Aproximativ 1.200 de soldați germani sunt deja staționați acolo, numărul urmând să crească la aproape 5.000 până la sfârșitul anului viitor. Brigada 45 Blindată (Panzerbrigade 45) a efectuat recent exerciții cu foc real la câțiva kilometri de frontiera cu Belarus, aliatul Rusiei, simulând un scenariu de invazie dinspre est. Terenul acoperit de zăpadă, ușor împădurit, face parte din Marea Câmpie Europeană – o zonă extrem de vulnerabilă la invazie, lipsită de bariere naturale precum lanțuri muntoase sau văi de râuri de netrecut. Istoria acestui teritoriu, traversat de armatele lui Napoleon și Hitler, demonstrează că geografia este, adesea, destin.
Locotenent-colonelul Sebastian Hagen, comandantul Brigăzii 45, subliniază că această prezență este o îndeplinire a așteptărilor vecinilor și o asumare a rolului Germaniei în Europa, în concordanță cu puterea sa economică. Totuși, în toate discuțiile cu oficialii militari germani, apare o temă recurentă: angajamentul față de multilateralism. Germania dorește să reamintească tuturor că, de această dată, nu este prezentă ca invadator sau ocupant, ci ca un aliat binevenit și apreciat; că Germania democratică nu caută dominarea, ci cooperarea în cadrul NATO și al Uniunii Europene.
Această transformare necesită o revoluție culturală profundă. La Conferința de la Potsdam din 1945, liderii aliați au convenit că Germania trebuie demilitarizată. Germania de Vest a acceptat acest statut, permițând americanilor să preia conducerea apărării sale. Acea epocă s-a încheiat. În 2025, parlamentul german a votat modificarea constituției pentru a permite ridicarea constrângerilor stricte privind împrumuturile, necesare finanțării bugetului extins de apărare. Aceasta este o mișcare extraordinară pentru o țară „neurotică” în privința datoriei publice, marcată de amintirea hiperinflației din anii 1920 care a contribuit la ascensiunea naziștilor.
Sophia Besch, cercetător senior la Institutul Carnegie pentru Pace, califică acest moment drept o „revoluție culturală”, determinată în mare măsură de invazia rusă a Ucrainei, dar și de schimbarea atitudinii Statelor Unite. Discursul vicepreședintelui american JD Vance la Conferința de Securitate de la München și mesajele scurse din Casa Albă, care denotă un dispreț față de aliații europeni considerați „profitori”, au convins cancelarul Friedrich Merz că Europa trebuie să urmărească o „independență operațională” în cadrul NATO. Jurnalistul John Kampfner observă că întreaga fundație a așezământului german de după război, bazată pe alianța transatlantică și pe o ordine bazată pe reguli, a fost spulberată de a doua administrație Trump, lăsând Germania într-o stare de confuzie și neliniște profundă, forțată să își redefinescă identitatea și rolul într-o lume tot mai instabilă.
Cum amenințarea Rusiei a transformat Germania în cea mai importantă armată din Europa
