Nu este prima vizită a jurnalistei în Ucraina de la începutul invaziei rusești. Dimpotrivă, a fost a patra. Prima a avut loc la doar trei săptămâni după ce tancurile lui Putin au trecut granița, în 2022, când Beddoes a devenit primul jurnalist care l-a intervievat pe președintele Volodimir Zelenski după declanșarea războiului la scară completă. Atunci, Kievul era aproape gol, iar întâlnirea cu Zelenski a avut loc în palatul său, transformat între timp într-un fel de fortificație cu saci de nisip la fiecare colț. Orașul respira războiul prin fiecare por.
Vizitele următoare au avut însă o cu totul altă atmosferă. Kievul părea un oraș normal, în care viața curgea aproape ca înainte de război. Sistemele antiaeriene ucrainene funcționau impecabil, alarmele erau ocazionale, iar locuitorii se simțeau, în ciuda tuturor semnelor, în siguranță. Războiul, spunea jurnalista, părea departe.
De data aceasta, totul s-a schimbat. „Aceasta a fost probabil cea mai sobră vizită de la prima”, a mărturisit Beddoes. Impresia ei este că războiul a intrat într-o fază nouă, mai crudă, care aduce un nivel de teroare fără precedent pentru populația civilă și pune economiei ucrainene probleme serioase.
De ce a slăbit scutul deasupra Kievului
Există două motive principale pentru care rușii au câștigat un avantaj semnificativ în ultima perioadă, explică redactorul-șef al The Economist. Primul ține de aritmetică dură a războiului modern: Ucraina a rămas practic fără interceptoare pentru rachete balistice. Sistemele PAC-3, produse în Statele Unite, au fost coloana vertebrală a apărării antiaeriene împotriva balisticelor rusești în ultimii doi ani. Dar aceste interceptoare au devenit extrem de rare, mai ales că au fost folosite intens și în Orientul Mijlociu, în timpul conflictului dintre Israel și Iran. Rezultatul: ucrainenii au rămas cu rezerve aproape epuizate, iar rușii pot acum bombarda capitala noaptea, cu rachete balistice, aproape fără opoziție serioasă.
Al doilea motiv este o inovație tehnologică a rușilor. Drona lor de „muncă de bază”, Shahed — un model conceput inițial în Iran, pe care Moscova a început să îl producă la scară industrială — a fost dotată cu propulsie cu reacție. Ce înseamnă asta în practică? Dronele zboară mult mai sus și mult mai repede, ceea ce le face considerabil mai greu de interceptat. Un obiect care vine spre tine la viteze mari, de la altitudini mari, lasă fereastra de reacție aproape inexistentă.
Vânătoarea de safari, cu drone
Dar poate cel mai înspăimântător element descris de Minton Beddoes este apariția așa-numitelor drone de „vânătoare safari”. Funcționarea lor e simplă și macabră în același timp: drona identifică o persoană sau un vehicul ca țintă, apoi o urmărește în timp ce aceasta fuge, înspăimântată. În final, drona se prăbușește asupra victimei, detonând o încărcătură explozivă mortală. Nu mai este un atac asupra unei poziții militare, ci o vânătoare individuală, executată cu sânge rece, de o mașinărie care nu cunoaște mila.
În timpul vizitei sale, jurnalista a ajuns și la cartierul general al uneia dintre brigadele ucrainene de drone, mult mai aproape de front — într-o locație pe care, evident, a refuzat să o dezvăluie. Pentru că, la fel ca rușii, și ucrainenii dezvoltă arme noi și își rafinează tacticile. Războiul a devenit, în mare parte, o cursă a tehnologiilor, în care dronele joacă rolul principal, iar consecințele sunt letale pentru ambele tabere.
Un război care se schimbă sub ochii noștri
Contextul mai larg al discuției cu Dave Davies, moderatorul emisiunii Fresh Air, a depășit însă granițele Ucrainei. Zanny Minton Beddoes, fostă economistă la Fondul Monetar Internațional și absolventă a universităților Oxford și Harvard, a vorbit și despre războiul cu Iranul, despre comerț, tarife și despre starea alianțelor dintre Statele Unite, Europa și Canada. Dar Ucraina rămâne, în viziunea ei, cel mai important conflict geopolitic din Europa din ultimii 70 de ani.
Ea are, de altfel, o legătură personală cu această țară: a locuit acolo câteva luni acum 30 de ani și mărturisește că Ucraina o fascinează. Motivul pentru care revine în repetate rânduri este simplu, spune ea: un conflict de asemenea proporții nu poate fi înțeles decât văzut de aproape. Rapoartele, statisticile și imaginile de la distanță nu pot transmite niciodată textura reală a unui oraș bombardat noapte de noapte.
Iar ceea ce a văzut de data aceasta o îngrijorează mai mult decât oricând. Moralele civililor, care au rezistat remarcabil timp de patru ani și jumătate, în ciuda atacurilor aeriene devastatoare, sunt acum puse la o probă nouă. Forțele ucrainene au ținut pieț pe câmpul de luptă cu sprijinul aliaților occidentali, dar frontul s-a mutat, într-un fel, deasupra capetelor oamenilor obișnuiți. Rusia nu mai încearcă doar să câștige teritoriu — încearcă să spargă orașele de la interior, să le facă nelocuibile, să convingă populația că nu există scăpare.
De ce este important:
Această analiză este esențială pentru că dezvăluie o schimbare de fază în războiul din Ucraina, adesea trecută cu vederea în șirul nesfârșit de titluri zilnice. Lipsa interceptoarelor PAC-3 arată cât de fragilă este apărarea ucraineană atunci când aprovizionarea occidentală se blochează sau devine concurențială — aceleași sisteme fiind cerute și în Orientul Mijlociu. Inovația rusă, de la dronele Shahed cu propulsie cu reacție până la dronele de „vânătoare safari”, demonstrează că tehnologia transformă războiul într-o cursă în care fiecare lună contează. Iar bombardarea sistematică a Kievului, cu scopul declarat de a face viața nelocuibilă, este o strategie de epuizare a populației civile — un test al rezistenței morale a unei națiuni întregi. Pentru Europa și Occident, mesajul este clar: ritmul și volumul sprijinului militar vor decide nu doar soarta Ucrainei, ci și credibilitatea securității colective pe continent.
