Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a avertizat săptămâna trecută că Ebola se răspândește în RDC mai rapid decât în orice alt focar anterior. Directorul OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a declarat că epidemia din 2018-2020 a durat peste 10 luni pentru a ajunge la 2.000 de cazuri confirmate. De data aceasta, a fost nevoie de doar două luni pentru a atinge aceeași cifră, iar OMS estimează că numărul real ar putea fi cel puțin dublu. „Este acum al treilea cel mai mare focar de Ebola înregistrat”, a spus Tedros. „În ultima lună, s-a extins mai rapid decât orice alt focar anterior.”
Epidemia actuală, a 17-a din istoria RDC, a fost detectată după mai multe decese în Ituri, o provincie bogată în minerale din nord-est, unde activează numeroase grupări armate. Virusul Ebola se transmite prin contact direct cu fluidele corporale ale persoanelor infectate și a fost identificat până acum în cinci provincii din RDC și în Uganda vecină. În timp ce Uganda este aproape de a fi declarată „liberă de virus”, în RDC Ebola se răspândește cu o viteză fără precedent.
Pentru a agrava situația din Ituri, unde numărul deceselor crește cel mai rapid, lucrătorii medicali au intrat în grevă săptămâna trecută și au blocat intrarea în Spitalul General Bunia. Personalul a reclamat că nu a primit nicio compensație pentru munca lor de la începutul epidemiei, în ciuda faptului că tratează pacienți în condiții dificile și periculoase. Tedros a subliniat că peste 80% din noile cazuri sunt detectate „în afara listelor de contacte cunoscute, ceea ce arată că lanțurile de transmitere sunt încă ratate”.
Ministerul Sănătății a declarat în ultimul său raport că 724 de pacienți se află în prezent în izolare în spitale și că eforturile de răspuns sunt intensificate în zonele afectate. „Capacitățile de îngrijire și sprijin a pacienților se consolidează, cu 22 de noi recuperări înregistrate în 24 de ore”, a precizat ministerul.
Contextul acestei epidemii este deosebit de complex. RDC se confruntă nu doar cu Ebola, ci și cu conflicte armate, instabilitate politică și o criză umanitară cronică. Provinciile Ituri și Kivu de Nord, epicentrele actuale ale focarului, sunt zone unde grupări armate luptă pentru controlul resurselor miniere, ceea ce îngreunează accesul echipelor medicale și al vaccinurilor. Deși există un vaccin eficient împotriva Ebola (rVSV-ZEBOV), distribuția sa este limitată de logistică, neîncrederea populației și atacurile asupra centrelor de tratament.
OMS a avertizat că subraportarea cazurilor este masivă. Multe persoane infectate nu ajung la spitale, fie din cauza distanțelor mari, fie pentru că se tem de stigmatizare sau de violență. În plus, practicile funerare tradiționale, care implică atingerea corpului decedatului, contribuie la răspândirea virusului. Eforturile de combatere a epidemiei sunt, de asemenea, subfinanțate. OMS a cerut de urgență fonduri suplimentare, iar comunitatea internațională a promis ajutoare, dar implementarea este lentă.
Un alt factor alarmant este apariția unor cazuri în zone urbane dens populate, cum ar fi Goma, un oraș cu peste un milion de locuitori, situat la granița cu Rwanda. O singură persoană infectată care ajunge într-o piață aglomerată sau într-un spital poate declanșa un focar major. Deși până acum cazurile din Goma au fost limitate, riscul unei explozii urbane este real.
Comparativ cu epidemia din Africa de Vest (2014-2016), care a ucis peste 11.000 de persoane, actualul focar din RDC este mai mic, dar ritmul de răspândire este îngrijorător. Experții subliniază că, fără un răspuns internațional coordonat și fără sprijinirea sistemului de sănătate local, Ebola ar putea scăpa de sub control. De asemenea, pandemia de COVID-19 a deviat atenția și resursele globale, lăsând RDC să se descurce singură într-o măsură mai mare.
În concluzie, epidemia de Ebola din RDC este o criză sanitară majoră, agravată de conflicte, sărăcie și lipsa de personal medical. Deși există instrumente pentru a o opri – vaccinuri, tratamente, protocoale de izolare – implementarea lor este împiedicată de realitățile locale. Fiecare zi de întârziere costă vieți omenești.
De ce este important:
Această epidemie de Ebola din Republica Democrată Congo nu este doar o tragedie umanitară locală, ci și un semnal de alarmă global. Răspândirea accelerată a virusului, combinată cu instabilitatea politică și subfinanțarea cronică a sistemelor de sănătate, ar putea duce la un focar de proporții continentale. În plus, lecțiile învățate din gestionarea Ebola sunt esențiale pentru pregătirea împotriva altor pandemii, inclusiv a viitoarelor amenințări virale. Ignorarea acestei crize înseamnă riscul ca un virus mortal să scape de sub control, cu consecințe devastatoare pentru întreaga regiune a Africii Centrale și nu numai.
