Sohair al-Bordani, o femeie de 30 de ani, mamă a patru copii, a fost strămutată din casa ei și a ajuns în tabăra Nuseirat, în centrul Gazei. Războiul a cuprins totul în jurul ei, dar, în timp ce ea a supraviețuit, căsnicia ei de zece ani nu a mai rezistat. Tensiunile dintre ea și fostul soț au escaladat odată cu începerea războiului în 2023, iar stresul de a trăi sub amenințarea constantă a morții a cântărit greu pe umerii lor. „Am încercat să ne păstrăm familia unită, dar războiul ne-a distrus și pe noi, nu doar casele”, spune Sohair, cu o voce obosită, dar hotărâtă.
Când a decis să divorțeze, Sohair a descoperit că nu este atât de simplu pe cât părea. Sistemul judiciar din Gaza, devastat de război, abia mai funcționează. Clădirile instanțelor au fost bombardate, judecătorii și personalul sunt insuficienți, iar mii de dosare au fost pierdute sub dărâmături. Pentru a obține un divorț prin instanță, cu toate drepturile financiare care i s-ar fi cuvenit, Sohair ar fi trebuit să aștepte luni, poate ani, într-un proces care părea fără sfârșit. Așa că a ales calea rapidă: khulu, o formă de divorț inițiată de soție, care implică renunțarea la anumite drepturi financiare. În cazul ei, a trebuit să returneze zestrea fostului soț și să renunțe la întreținerea la care ar fi avut dreptul.
„Am renunțat la tot, pentru că obținerea drepturilor mele în aceste condiții devenise extrem de dificilă”, mărturisește Sohair. „Am vrut doar să găsesc liniștea și să încep o viață nouă, departe de tot ce am trăit în acea perioadă.” Povestea ei nu este singulară. Ea reflectă experiența a mii de femei din Gaza, prinse între dosarele blocate și un război care a paralizat accesul la justiție. Deciziile care ar trebui să le determine viitorul rămân suspendate, iar femeile sunt lăsate într-un limbo dureros.
Potrivit șeicului Hassan al-Jojo, șeful Consiliului Suprem al Justiției Sharia din Gaza, instanțele au procesat peste 8.700 de cazuri de divorț de la începutul războiului, în octombrie 2023, până la sfârșitul lunii mai. Este un număr uriaș, având în vedere condițiile extrem de dificile. Al-Jojo subliniază că instanțele au revenit aproape la o activitate judiciară completă, dar cu resurse sever limitate. Fiecare instanță are un singur computer, iar întreruperile de curent, lipsa hârtiei și a materialelor de birotică afectează constant activitatea. „Serviciile esențiale, inclusiv căsătoriile și divorțurile, nu s-au oprit”, spune al-Jojo. „Dar prioritatea în această etapă este să menținem serviciul, nu să îl îmbunătățim.”
Cu toate acestea, cifrele divorțurilor nu reflectă impactul complet al războiului asupra familiilor. Întârzierile în accesul la sistemul legal au făcut ca femeile precum Sohair să nu își poată urmări drepturile legale după separare, în special în cazurile de custodie a copiilor, întreținere și alte plăți financiare. Avocatul Mohammad al-Talaa, care activează în Gaza, explică faptul că războiul a afectat semnificativ funcționarea instituțiilor judiciare, ducând la amânarea a mii de audieri și la suspendarea multor cazuri. „Mii de dosare și documente au fost pierdute din cauza bombardamentelor israeliene și a distrugerii birourilor, ceea ce face dificilă dovedirea drepturilor, în special în cazurile civile și de proprietate”, spune al-Talaa.
În ceea ce privește cazurile de statut personal, al-Talaa subliniază că suspendarea departamentelor de executare din instanțe a lăsat femeile fără sprijinul financiar la care au dreptul. De asemenea, a afectat cazurile de vizitare și custodie a copiilor, lăsând unii părinți fără posibilitatea de a-și menține legătura cu copiii lor. „Problemele nu sunt doar legale”, adaugă al-Talaa. „Întârzierea continuă a cazurilor de divorț și separare a lăsat unele femei captive în căsnicii din care vor să scape. Le-a împiedicat să meargă mai departe cu viața lor, iar întârzierile în accesul la plățile financiare au crescut povara asupra familiilor. Lipsa de rezolvare a cazurilor care implică copii a dus la un stres psihologic crescut pentru toți cei implicați, pe lângă trauma provocată de războiul în sine.”
Suad al-Naami, o tânără de 22 de ani, nu a fost dispusă să rămână blocată în această incertitudine. După doar cinci luni de căsnicie, certurile cu fostul soț au devenit insuportabile, iar ea a decis să divorțeze. A ales și ea khulu, renunțând la drepturile pe care un divorț prin instanță i le-ar fi oferit. „Nu mi-am imaginat niciodată că viața mea de căsnicie va începe astfel”, spune Suad. „Speram să avem o casă și o viață stabilă, dar strămutarea și viața într-un cort au făcut totul mai dificil.” Pentru ea, promisiunea unui nou început, în mijlocul distrugerii din jur, a fost mai importantă decât un proces lung. „Renunțarea la drepturile mele nu a fost un lucru ușor, dar am simțit că a intra într-un proces legal lung și a aștepta ani de zile mi-ar fi sporit doar suferința”, explică Suad. „Am vrut doar să pun capăt disputelor și să o iau de la capăt, pentru că a rămâne într-o relație plină de probleme, în aceste circumstanțe, ar fi fost mai greu decât decizia de a mă separa.”
Aceste povești dureroase scot la iveală o realitate crudă: femeile din Gaza sunt nevoite să facă alegeri imposibile, între a-și apăra drepturile legale și a-și recăpăta libertatea. Războiul nu a distrus doar clădiri și infrastructură, ci și sistemul de justiție care ar trebui să protejeze cetățenii. În timp ce comunitatea internațională privește adesea la cifrele morților și la distrugerile fizice, aceste femei luptă în tăcere pentru o viață demnă, într-un context în care chiar și divorțul devine un lux.
De ce este important:
Această situație evidențiază o criză umanitară ascunsă în interiorul unei crize mai mari. Femeile din Gaza nu se confruntă doar cu violența războiului, ci și cu prăbușirea sistemului legal care ar trebui să le apere drepturile. Alegerea forțată între a renunța la drepturi și a rămâne într-o căsnicie abuzivă sau nesuferită este o încălcare gravă a drepturilor omului. Este esențial ca organizațiile internaționale și comunitatea globală să atragă atenția asupra acestei probleme și să sprijine refacerea sistemului judiciar din Gaza, astfel încât femeile să poată obține justiție fără a fi nevoite să-și sacrifice demnitatea. Fiecare poveste ca a lui Sohair și Suad este un apel la acțiune, o dovadă că războiul nu distruge doar case, ci și speranțe și drepturi fundamentale.
