Hadi a preluat funcția în 2012, după ce a fost vicepreședinte al lui Ali Abdullah Saleh, care a fost forțat să demisioneze în urma protestelor din Primăvara Arabă. A fost ales cu 99,8% din voturi, ca unic candidat, într-un scrutin considerat mai degrabă o formalitate decât o alegere democratică autentică. Cariera sa militară de lungă durată nu l-a pregătit însă pentru haosul care avea să urmeze. Yemenul, deja una dintre cele mai sărace țări din lumea arabă, era divizat între nordul controlat de rebelii houthi, sprijiniți de Iran, și sudul, unde o coaliție fragmentată de facțiuni loiale guvernului său încerca să mențină ordinea.
Conflictul a escaladat în 2014, când houthiții au cucerit capitala Sanaa, iar în 2015 l-au plasat pe Hadi sub arest la domiciliu. Acesta a reușit să evadeze în februarie 2015 și a fugit în Arabia Saudită, de unde a condus un guvern în exil, recunoscut de comunitatea internațională. Războiul a atras o intervenție militară saudită masivă, care a transformat Yemenul într-un câmp de luptă proxy între Iran și Arabia Saudită. Sute de mii de oameni au murit din cauza luptelor, a foametei și a bolilor, iar 19,5 milioane de persoane aveau nevoie de ajutor umanitar anul trecut, potrivit Națiunilor Unite.
Hadi a fost adesea criticat pentru incapacitatea sa de a uni țara și pentru favorizarea provinciilor bogate în petrol din est, în detrimentul regiunilor muntoase dominate de houthi. Opozanții săi l-au acuzat de corupție și de lipsă de viziune, iar sprijinul său internațional s-a erodat treptat. În aprilie 2022, sub presiunea Arabiei Saudite, a predat puterile unui Consiliu de Conducere Prezidențială, condus de Rashad al-Alimi, într-o încercare de a facilita un armistițiu mediat de ONU. Deși încetarea focului este în mare parte respectată, Yemenul rămâne divizat, iar pacea durabilă pare încă departe.
Moartea lui Hadi marchează sfârșitul unei ere pentru Yemen. El a fost un simbol al eșecului unei tranziții politice pașnice și al devastării provocate de război. Guvernul yemenit a declarat trei zile de doliu național, cu steaguri în bernă. Rashad al-Alimi a lăudat credința lui Hadi în „dreptul poporului yemenit la un stat just, libertate și demnitate umană”. Cu toate acestea, moștenirea sa rămâne controversată: un lider care a încercat să mențină unitatea unei țări sfâșiate, dar care a fost depășit de forțe pe care nu le-a putut controla.
De ce este important:
Moartea lui Abd-Rabbu Mansour Hadi nu este doar un eveniment biografic, ci un moment de reflecție asupra tragediei yemenite. El a fost ultimul președinte recunoscut internațional al unui stat care a încetat să mai funcționeze ca entitate unitară. Dispariția sa fizică subliniază fragilitatea soluțiilor politice impuse din exterior și costul uman imens al războaielor proxy. Pentru înțelegerea conflictelor din Orientul Mijlociu, cazul lui Hadi ilustrează cum liderii slabi pot deveni prizonierii unor alianțe regionale, iar popoarele plătesc prețul. De asemenea, reamintește că pacea în Yemen nu poate fi construită doar pe armistiții, ci necesită o reconciliere autentică între facțiunile rivale și sprijin internațional sustenabil.
