Germania și Italia au blocat o inițiativă a Uniunii Europene pentru a suspenda acordul de asociere dintre bloc și Israel, chiar și în fața determinațiilor anterioare conform cărora Tel Aviv ar fi încălcat condițiile privind drepturile omului incluse în acord. Decizia, raportată inițial de Al Jazeera și confirmată de mai multe surse diplomatice, a declanșat o undă de reacții din partea ONG-urilor de drepturi om, activiștii pro-Palestina și unor state membre ale UE care consideră că continuarea relațiilor comerciale cu Israel în contextul războiului din Gaza reprezintă o complicitate în violarea dreptului internațional.
Acordul de asociere UE-Israel, în vigoare din 2000, stabilizește un cadru pentru cooperare economică, comercială și politică, dar include și o clauză esențială privind respectarea drepturilor omului și a principiilor democratice – articolul 2. Conform acestui dispoziție, oră parte contravenită poate duce la măsuri, inclusiv suspendarea acordului. Deși în octombrie 2023, Parlamentul European a adoptat o rezoluție care ceră reevaluarea acordului în lumină a acțiunilor israeliene în Gaza – caracterizate de numeroase organizații internaționale, inclusiv ONU, Amnesty International și Human Rights Watch, ca potențiale încalcări ale genocidului și a apartheidului – Comisia Europeană și Consiliul nu au acționat în conformitate, iar acum Germania și Italia au blocat chiar și o discută despre o suspendare provizorie.
Această poziție a Berlinii și Romei reflectă tensiunile interne în Uniunea Europeană privind politica externă față de Israel. Deși statele precum Spania, Irlanda, Belgia și Luxemburg au publicat declarații forte condamnând acțiunile israeliene în Gaza și au apelat la aplicarea clauzei privind drepturile omului, statele majore precum Germania și Italia au ales o abordare mai prudente, argumentând că suspendarea acordului ar putea afecta cooperarea în domenii esențiale precum securitatea, energia și cercetarea științifică – domenii în care Israel joacă un rol semnificativ.
Totuși, criticii aleg că acest argument este o acoperire pentru o politică de complacență. „Suspendarea unui acord nu înseamnă ruptura completă a relațiilor, ci aplicarea unei presiuni legitime pentru a forța respectarea legii internaționale”, a declarat un expert în drept internațional al Uniunii Europene, care a preferat să rămaia anonimat. „Dacă UE nu aplică clauzele proprii acorduri atunci când sunt evidente violări masive ale drepturilor omului, atunci aceste clauze devin fără sens – și credibilitatea Uniunii ca actor global al dreptului suferă un dărâmătorie irreversibil”.
În contextul războiului din Gaza, care a dus la moartea a peste 34.000 de palestini – majoritatea femei și copii – și la distrugerea masivă a infrastructurii civile, inclusiv spitalelor, școlilor și unităților de apă, pressionarea internațională asupra Israel s-a intensificat. Corte internațională de Justiție (CIJ) a ordonat în ianuarie 2024 ca Israel să prevină acte de genocid în Gaza, iar în martie, aceeași instanță a cerut oprirea ofensivei militare în Rafah. Deși aceste hotărâri sunt juridicamente obligatorii pentru statele membre ale ONU – inclusiv și pentru cele ale UE – aplicarea lor rămâne limitată datorită lipsii unui mecanism de aplicare eficient.
Germania, ca cel mai mare contribuitor financiar al UE și un important partener economic al Israelului, a avut de asemenea o poziție istorică de solidaritate cu Tel Aviv, în special din cauza istoriei sale cu Holocaustul. Totuși, chiar și în Germania, opinia publică a început să se schimbe: sondajele recente arată o creștere a simpatiei pentru Palestina și o deziluzie față de politica guvernamentală, în special printre tinerii și comunitățile de imigranți.
Italia, de partea sa, a avut o poziție mai ambivalentă – cu un guvern de dreaptă care a evitat condamnările forte, dar cu o societate civilă și o opoziție care au organizat manifestații mari în susținere a Palestiniei și au criticat lipsa acțiunii UE. Prim-ministrul Giorgia Meloni a evitat să lucreze direct cu cuvintele precum „genocid” sau „apartheid”, dar a recunoscut nevoia de acces umanitar în Gaza – o poziție văzută de mulți ca insuficientă și ambigüe.
Decizia de a bloca suspendarea acordului nu este doar o problemă diplomatică – este o problemă de principiu. UE s-a proclamat de repetat ca un actor global al drepturilor omului, al multilateralismului și al regulilor bazate pe lege. Dar când fața fața de o crize umanitară fără precedent în deceniile recente, ale cărei dimensiuni au fost documentate deONU, Comisia Internațională a Crucii Roșii și numeroase jurnaliști pe teren, alegerea de a nu aplica mecanismele proprii acorduri trimite un mesaj periclit: că drepturile omului sunt aplicabile doar când sunt conveniente.
Această situație pune și în discuție viitorul relațiilor UE-Israel în contexte post-conflict. Dacă Israel va fi permis să continue să beneficieze de accesul pieței unice europene fără a fi responsabilizat pentru violările sale, atunci altăstate ar putea interpreta acest precedent ca o licență pentru a ignora obligațiile din acorduri bilaterale sau multilaterale. În schimb, o postură mai coerentă – care ar include o suspendare provizorie a acordului până la verificarea respectării clauzelor privind drepturile omului – ar putea reinstaura credibilitatea UE și ar putea contribui la o desescaladă a conflictului prin intermediul presiunii economice și diplomate.
În final, blocarea inițiativei de suspendare a acordului UE-Israel nu reflectă doar o divergentă de puncte de vedere – reflectă o crisisă de conviință. Uniunea Europeană are ocazia să dovedească că valori sale nu sunt doar proclamate în discursuri, ci sunt aplicate chiar și atunci când sunt grele. Până atunci, criticii vor continua să spună: dacă nu aplicăm regulile noastre atunci când sunt cele mai necesare, atunci nu avem reguli – avem doar conveniențe.
Germania și Italia blochează încercarea de a suspenda acordul comercial UE-Israel
