Atmosfera din tribune era una de celebrație pentru susținătorii Partidului Unit pentru Dezvoltare Națională (UPND). Miile de Zambieni au aclamat liderul care, în primul său mandat, a reușit o restructurare istorică a datoriului extern, a adus inflația pe o traiectorie descendentă și a reatras investițiile străine, stabilizând o economie al cărei reputație fusese deteriorată de ani de gestiune haotică. Prezența la ceremonie a unor lideri ca Samia Suluhu Hassan (Tanzania), Mokgweetsi Masisi (Botswana), William Ruto (Kenya) și Emmerson Mnangagwa (Zimbabwe), alături de inviți de rang înalt din SUA și China, a semnalat că comunitatea internațională preferă stabilitatea și continuitatea economică oferită de Hichilema, chiar și la costul unor întrebări legitime asupra procesului democratic.
În discursul său de investitură, Hichilema a adoptat un ton conciliator, conștient de fracturile lăsate în urmă de campanie. "Primim sprijinul dumneavoastră cu umilință și cu o înțelegere clară a responsabilității pe care o pune pe umerii noștri", a declarat președintele reînvestit. "Ceilor care au ales alți candidați sau alte partide, le spun cu o sinceritate deopotrivă: V-am auzit." Cuvinte frumoase, dar care sună ca o ironie amară pentru cei care, în acele momente, vedeau liderii lor politici în celule de poliție sau ascunși, teamni pentru siguranța lor.
Cronologia evenimentelor post-electorale pictează un tablou îngrijorător pentru statul de drept zambian. Ziua următoare a votului, poliția a percheziționat domiciliul lui Brian Mundubile, candidatul Frontului Patriotic (PF), fostul partid la putere. În timpul acțiunii, un fost membru al cabinetului a fost împușcat și ucis – un incident despre care autoritățile nu au oferit detalii transparente până acum. Joi, Mundubile și colistierul său, Makebi Zulu, au fost arestați și înculpați pentru trădare națională, o infracțiune pedepsită cu închisoarea cu muncă sau chiar pena de moarte. Cei doi au petrecut cele două săptămâni anterioare căutând adăpost la o organizație internațională pentru drepturile omului, fricși pentru viața lor.
Polizia nu a made public dovezile care susțin aceste acuzații grave. În schimb, s-a întâmplat ceva fără precedent în istoria recentă a Zambiei: instanțele de justiție au fost închise brusc "din motive administrative" exact în perioada critică în care opoziția ar fi putut depune contestații legale ale rezultatelor electorale. Human Rights Watch, bazată în SUA, a condamnat ferm măsura, calificându-o ca pe o încercare deliberată de a șterge recursul legal al opoziției. "Închiderea instanțelor împiedică opoziția să depună contestații legale ale votului", a susținut organizația, evidențiind că, fără acces la justiție, contestația devine imposibilă, lăsând strada ca singur spațiu de protest.
Rezultatele oficiale i-au dat lui Hichilema o victorie confortabilă – 60% din voturi, față de 38% pentru Mundubile. Dar în politica zambiană, numerele nu povestește toată povestea. Opoziția alegă manipularea listelor de votanți, întârzierea transportului urnelor în zonele favorable PF și o presărie sistematică a observatorilor independenți. Faptul că zeci de cadre ale opoziției au fost arestate în zilele următoare scrutinului sugerează o strategie de intimidare la scară largă, nu doar o acțiune izolată împotriva liderilor.
Pentru un observator atent, Zambia se află la un moment charnière. Hichilema a moștenit o țară al cărei PIB se micșorase dramatic sub regimul anterior, cu o dărie externă de peste 17 miliarde dolari și o inflație galopantă. Succesul său economic – finalizarea restructurării datoriilor cu creditorii internaționali și fondul monetar internațional, reducerea inflației sub 10% și relansarea sectorului minier vital al cuprului – este real și laudabil. Investitorii străini, de la companii miniere canadeze și australiene până la bănci de dezvoltare chineze și occidentale, îl văd pe Hichilema ca pe un partener predictibil, tehnocrat, capabil să gestioneze resursele immense ale țării (cel mai mare producător de cupru din Africa) responsabil.
Dar legitimitatea democratică nu se cumpără cu PIB-ul. Un președinte care guvernă cu majoritate absolută în Parlament, dar care folosește aparatul de stat pentru a închide instanțele și a încarcera rivalii, risca să transforme un succes economic într-o dictatură moale, camuflată în vocabul democratic. Istoria Africii este plină de exemple de lideri care au început ca reformatori și au ajuns autocrati, justificând represiunea prin nevoia de "stabilitate" și "dezvoltare".
Comunitatea internațională, reprezentată la Lusaka de ambasadori și președinți, se confruntă acum cu un dilemă clasic: cum să echilibreze sprijinul pentru un partener economic competență cu presiunea pentru respectarea drepturilor omului și a statului de drept? Declarțiile diplomatice de felicitare sunt necesare, dar insuficiente. Presiunea discretă, dar fermă, pentru eliberarea deținuților politici, redeschiderea instanțelor și o anchetă independentă a morții din percheziția de la domiciliul lui Mundubile ar fi un test al credibilității angajamentului occidental și african față de democrație.
Societatea civilă zambiană, vibrantă și vociferată, nu a tăcut. Organizații precum Chapter One Foundation sau Transparency International Zambia au solicitat clarificări. Bisericile, un pilon moral puternic în țară, au apelat la calm și dialog. Dar spațiul civic se strică rapid când statul folosește legea penală ca armă politică.
Pe termen lung, Zambia nu poate permite luxul unei politice polarizate până la violență. Țara are nevoie de investiții masive în infrastructură, energie (confrontată o criză severă de electricitate din cauza secetei care a afectat hidrocentralele), educație și sănătate. Tinerii zambieni, care formează majoritatea populației, au nevoie de locuri de muncă, nu de arestări politice. Hichilema are mandatul, are experiența economică și are bunăvoința internațională. Ce i-l lipsește acum este curajul politic să demonstreze că puterea nu o corupe, ci o folosește pentru a consolida instituțiile, nu pentru a le distruge.
Următorii cinci ani vor decide dacă Zambia devine un model de succes african – o democrazie prosperă, bazată pe resurse, cu instituții puternice – sau doar o altă petrecere a resurselor naturale gestiionată de o elită îngrășată, protejată de poliție și instanțe mute. Alegerea aparține, în primul rând, lui Președintele Hichilema.
De ce este important:
Investitura lui Hakainde Hichilema nu este doar o formalitate protocolară, ci un moment de adevăr pentru democrația zambiană și pentru credibilitatea partenerilor internaționali ai Africii australe. Zambia este un test crucial: poate o țară să realizeze performanțe economice remarcabile (restructurarea datoriilor, controlul inflației, atragerea investițiilor) în același timp cu o degradare accelerată a libertăților civice și a statului de drept? Răspunsul va dicta nu doar viitorul a 20 de milioane de zambieni, dar va semnala și investitorilor globali și puterilor regionale (SUA, China, UE, Africa de Sud) dacă "stabilitatea" cumpărată la prețul libertății este o monedă de schimb acceptabilă pe termen lung. Represiunea opoziției imediat după alegeri contestate și închiderea instanțelor pentru a bloca contestațiile legale creează un precedent periculos: cel al unei "democrații iliberale" institutionalizate, unde urna este validată nu de contează, ci de poliție. Pentru România și UE, parteneri comerciali și donați, evoluția Zambiei este un barometru al modului în care se respectă condiționalitățile de guvernanță bună atașate de ajutorul la dezvoltare și acordurile comerciale.
