Filtrează articolele

Economie & Afaceri

Harta bogățiilor aurifere și a resurselor naturale ale Maliului

Harta bogățiilor aurifere și a resurselor naturale ale Maliului
Mali, o țară din Africa de Vest cu o populație de 24 de milioane de locuitori, se confruntă de peste un deceniu cu o criză de securitate și instabilitate politică, marcată de lovituri de stat succesive și conflicte armate. În cel mai recent episod, din 25 aprilie, un grup armat afiliat Al-Qaida s-a aliat cu separatiștii tuaregi pentru a lansa atacuri simultane asupra unor ținte din întreaga țară, ucigându-l pe ministrul Apărării, Sadio Camara, și determinând grupările armate să declare asediul asupra capitalei Bamako. În mijlocul acestei lupte pentru securitate și control, Maliul stă pe o comoară imensă de aur neexploatat, estimată la aproximativ 800 de tone de rezerve dovedite, ceea ce îl plasează pe locul al treilea în Africa, după Africa de Sud (5.000 de tone) și Ghana (1.000 de tone). Guvernul malian susține că potențialul geologic al aurului ar putea ajunge până la 2.000 de tone. Peste două milioane de oameni depind de sectorul minier pentru venituri, majoritatea minelor de aur fiind concentrate în regiunile sudice Sikasso și Koulikoro și în regiunea vestică Kayes, de-a lungul centurii vulcanice Birimiene.

Conform estimărilor Consiliului Mondial al Aurului, Mali a produs aproximativ 100 de tone de aur în 2024, inclusiv producția artizanală, devenind astfel al doilea mare producător din Africa, după Ghana (140,6 tone) și înaintea Africii de Sud (98,9 tone). Această cifră depășește cu mult producția oficială anuală a Maliului, de aproximativ 57 de tone, diferența fiind explicată în mare parte de contrabanda pe scară largă și de subraportarea producției artizanale. Aurul este de departe cea mai mare exportație a Maliului, reprezentând aproape 80% din totalul exporturilor și generând aproximativ 4,3 miliarde de dolari în 2024, potrivit Departamentului de Comerț al Statelor Unite și Fondului Monetar Internațional. Conform Observatorului Complexității Economice, după aur, cele mai mari exporturi ale Maliului includ bumbacul brut, petrolul rafinat, semințele oleaginoase și minereul de fier.

Sectorul minier al Maliului a fost dominat istoric de companii miniere străine, în special canadiene și australiene, implicarea chineză fiind în creștere. În 2023, guvernul de tranziție militar al Maliului – care a venit la putere printr-o lovitură de stat în august 2020 – a introdus un nou cod minier care permite statului să dețină până la 35% din operațiunile miniere. Împreună cu o aplicare mai strictă a impozitelor, noua lege a vizat creșterea veniturilor naționale de la operatorii străini. Compania minieră canadiană Barrick Gold este unul dintre cei mai mari operatori din Mali, producând aur la complexul său Loulo-Gounkoto din vestul țării din 2005. Alte mine importante includ Fekola, Syama și Sadiola Hill.

Proiectul Goulamina este cel mai mare zăcământ de litiu din Mali. Este deținut în majoritate de chineza Ganfeng Lithium, cu o participație semnificativă deținută de australiana Leo Lithium, în timp ce statul malian deține o cotă minoritară mai mică. Proiectul conține zeci de milioane de tone de minereu cu litiu. Pe lângă vastele rezerve de aur, Maliul are și depozite semnificative de litiu, uraniu, fosfați, minereu de fier, mangan și diamante. Proiectul Goulamina din sudul Maliului este estimat să conțină peste 200 de milioane de tone de resurse cu litiu, fiind unul dintre cele mai mari zăcăminte de litiu din Africa. Explorarea uraniului s-a concentrat pe regiunile Kidal și Falea, în timp ce depozitele de diamante au fost identificate de-a lungul părților bazinului râului Niger.

O mare parte din bogățiile minerale ale Maliului rămân neexplorate și neexploatate, în special în nordul țării, unde instabilitatea a încetinit dezvoltarea. Potrivit Direcției Naționale pentru Geologie și Mine, începând cu 2022, se estima că Maliul avea: aproximativ 800 de tone de aur dovedit, peste 200 de milioane de tone de resurse de litiu, depozite de uraniu în regiunile Kidal și Falea, precum și fosfați, minereu de fier, mangan și diamante. Cu toate acestea, conflictul și lipsa de securitate împiedică explorarea și exploatarea acestor resurse, în special în nord.

De ce este important:


Maliul se află într-un punct critic: pe de o parte, deține resurse naturale vaste care ar putea transforma economia și ar putea oferi venituri pentru dezvoltare; pe de altă parte, instabilitatea politică și conflictele armate împiedică accesul la aceste bogății și alimentează un cerc vicios al sărăciei și violenței. Înțelegerea modului în care resursele sunt gestionate – sau nu – este esențială pentru a anticipa evoluțiile viitoare din Sahel și pentru a evalua impactul asupra populației locale, a mediului și a securității regionale. De asemenea, noile coduri miniere și implicarea tot mai mare a Chinei și a altor actori internaționali ridică întrebări legate de suveranitate, transparență și beneficii reale pentru poporul malian.

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență de navigare cât mai plăcută. Continuarea navigării implică acceptarea acestora.