Un exemplu elocvent este statul Washington, unde incendiile devastatoare din apropierea orașului Spokane au distrus peste 800 de case și clădiri în luna august. Dave Kokot, un inginer de protecție împotriva incendiilor cu o carieră îndelungată la Departamentul de Pompieri din Spokane, a trăit pe propria piele această experiență. Când două incendii diferite au amenințat locuința sa, el și familia au pregătit bagajele cu bunurile prețioase, dar Kokot era relativ liniștit în privința casei. Știa că a făcut tot ce se putea pentru a-i oferi cele mai bune șanse de a rezista. „Nu știi cum va trece o casă printr-un incendiu, dar cred că a noastră ar fi rezistat bine”, spune el. Locuința sa are siding din materiale ignifuge, nu din lemn, a îndepărtat vegetația inflamabilă din jur și s-a asigurat că ramurile copacilor nu ating acoperișul. Cercetările arată că astfel de precauții ajută casele să reziste asaltului scânteilor incandescente purtate de vânt, principalul factor care face ca incendiile să se răspândească atât de rapid în condiții extreme.
Kokot și-a petrecut întreaga carieră gândindu-se la siguranța împotriva incendiilor, iar recent a încercat să convingă autoritățile de reglementare din Washington să facă aceste pregătiri obligatorii pentru locuitorii din zonele cu risc ridicat. Statul a lucrat ani de zile la noi reglementări de siguranță, inclusiv coduri de construcție pentru casele ridicate în zone periculoase și reguli privind gestionarea plantelor și vegetației. Însă restricțiile care afectează casele și grădinile oamenilor sunt adesea nepopulare. După o serie de audieri publice și presiuni din partea unor grupuri de conservare, legislatorii au dat înapoi și au eliminat unele cerințe.
Unul dintre punctele cele mai controversate a fost obligația de a gestiona vegetația inflamabilă pentru a crea un „spațiu defensiv” în jurul casei. Unele organizații de mediu, precum Tahoma Audubon Society (acum Tahoma Bird Alliance), au susținut că aceste reguli ar afecta negativ habitatele păsărilor și ar contracara obiectivele de creștere a coronamentului urban, care oferă umbră și răcorire în timpul valurilor de căldură. Eric Seibel, reprezentant al organizației, a declarat în cadrul unei audieri: „Copacii sunt cea mai bună apărare a noastră împotriva schimbărilor climatice, iar mă tem că vor fi distruși în masă dacă se adoptă aceste prevederi.” În cele din urmă, în 2024, Washington a adoptat o lege care ordonă autorităților să elaboreze noi hărți de risc, cu mai puține reguli obligatorii. Casele noi vor trebui să aibă acoperișuri și siding ignifuge, dar gestionarea vegetației nu va mai fi obligatorie pentru proprietari.
Această decizie i-a îngrijorat pe pompieri. „Aceasta este principala noastră protecție”, spune Kokot, referindu-se la spațiul defensiv. Este mai sigur pentru pompieri să apere o structură în flăcări atunci când nu există vegetație densă în imediata apropiere. Autoritățile din Washington susțin că noile hărți de risc, care vor fi publicate în decembrie, vor ține cont de istoricul incendiilor și vor reflecta mai exact zonele cele mai expuse. Angie Lane, director adjunct la Departamentul de Resurse Naturale al statului, explică: „Încercăm să ne asigurăm că oamenii construiesc inteligent în aceste zone. Când începi de la zero, este mai ușor să te pregătești pentru toate acestea în timpul construcției.”
Oregonul s-a confruntat cu o opoziție similară în timp ce își dezvolta reglementările privind incendiile. Unii locuitori s-au temut că, dacă statul le va eticheta casele ca fiind cu risc ridicat, companiile de asigurări le vor anula polițele. Această teamă, deși uneori exagerată, a alimentat rezistența față de orice măsură care ar putea atrage atenția asupra riscului. În alte state vestice, cum ar fi California, unde incendiile au devenit o criză cronică, reglementările sunt mai stricte, dar chiar și acolo există provocări legate de aplicare și de costuri.
Specialiștii atrag atenția că această abordare fragmentată este periculoasă. Ryan Maye Handy, de la Headwaters Economics, un think tank specializat în utilizarea terenurilor, subliniază: „Depinde de voința politică a unei comunități să adopte un cod de construcție care să abordeze riscul de incendiu. Ceea ce vedem tot mai des sunt multe interpretări diferite despre cum să reduci acest risc. Este literalmente haotic.” În timp ce hărțile federale arată clar zonele inundabile, pentru incendii fiecare stat își face propriile hărți, folosind modele computerizate complexe care iau în calcul vegetația, terenul și comportamentul focului. Aceste hărți pot fi contestate sau modificate sub presiune politică, ceea ce slăbește eficiența măsurilor de protecție.
Incendiile din Spokane au fost un semnal de alarmă. Condițiile de secetă, vânturile puternice și temperaturile ridicate au creat un amestec exploziv. Kokot recunoaște că mulți locuitori au fost luați prin surprindere: „O mare parte a orașului a crezut: nu vom avea niciodată un incendiu aici, nu va ajunge la noi și nu trebuie să ne facem griji.” Realitatea este însă că schimbările climatice intensifică frecvența și severitatea incendiilor, iar comunitățile care nu se pregătesc vor plăti un preț tot mai mare.
În acest context, experții cer o abordare mai coerentă la nivel național, care să includă atât standarde minime de construcție, cât și stimulente pentru proprietari să își protejeze locuințele. Fără astfel de măsuri, riscul ca incendiile să devină din ce în ce mai distructive rămâne ridicat, iar eforturile pompierilor, oricât de eroice, nu pot compensa lipsa de prevenție.
De ce este important:
Această situație evidențiază o problemă critică a politicilor publice în fața schimbărilor climatice: deși știm ce măsuri funcționează pentru a reduce daunele provocate de incendiile de vegetație, implementarea lor este blocată de interese locale, temeri nejustificate și lipsa unei viziuni unitare. Pe măsură ce incendiile devin mai frecvente și mai intense, fiecare an de întârziere în adoptarea unor reguli clare și obligatorii înseamnă mai multe case distruse, mai multe vieți perturbate și costuri tot mai mari pentru bugetele publice și pentru companiile de asigurări. Este esențial ca statele să depășească opoziția politică și să pună siguranța comunităților mai presus de confortul individual, pentru că prevenția rămâne cea mai eficientă și mai ieftină strategie de protecție.
