Khartoumul se reface încet, între speranță și realitatea dură a războiului

Khartoum, capitala Sudanului, poartă încă cicatricile adânci ale unui conflict care a devastat orașul. Deși noaptea ascunde adesea imperfecțiunile, lumina zilei dezvăluie fără milă ruinele cartierelor și caselor distruse. Cu toate acestea, semnele de revenire sunt vizibile: molozul a fost curățat pe marile artere, iar traficul revine încet. Refugiații și locuitorii strămutați, mulți dintre ei plecați de peste trei ani, se întorc cu prudență, în timp ce declarațiile oficiale despre normalitate contrazic adesea realitățile de pe teren. O observație atentă a orașului relevă diferențe izbitoare între cartiere. Zonele bogate din est, precum Garden City, Manshiya, Riyadh, Taif, Maamoura, Arkawit sau Mujahideen, rămân în mare parte pustii. În centrul Khartoumului, tăcerea apasă greu asupra ruinelor Pieței Arabe și a centrului vechi, cândva plin de ministere, instituții, bănci și faimoasa piață a aurului. Singurul semn de viață este pe Strada Libertății, cunoscută pentru electrocasnice, unde magazinele s-au redeschis și cumpărătorii au început să revină. Cartiere precum Khartoum 1, 2 și 3, al-Amarat, al-Sahafa și Yathrib sunt aproape goale, doar câțiva locuitori întorcându-se. Noaptea, aceste zone sunt cufundate în întuneric din cauza lipsei de electricitate, iar ziua, traficul intens pe Strada Șaizeci – una dintre cele mai mari șosele din estul Khartoumului – iese în evidență. De-a lungul acestei străzi, bănci, farmacii, magazine, restaurante (inclusiv cele cu specific sirian) și stații de carburant s-au redeschis, dar cartierele rezidențiale din spate rămân tăcute ziua și întunecate noaptea. Familiile din aceste zone cântăresc cu grijă decizia de a se întoarce, iar altele amână până când serviciile se vor îmbunătăți și viața va redeveni aproape normală. Mulți proprietari nu sunt sub presiune economică severă, iar unii s-au stabilit deja în străinătate. Cei care s-au întors raportează că vecinii rămași peste hotare au găsit de lucru sau afaceri care le asigură venituri și stabilitate relativă. După mai bine de doi ani de absență, teama că nu vor găsi condiții similare dacă se întorc este mare, mai ales în contextul economiei fragile și al condițiilor de trai dificile. Decizia de a reveni este influențată de mai mulți factori: venitul, educația copiilor, serviciile medicale și încrederea în securitatea și stabilitatea pe termen lung. În nordul Omdurmanului, localitatea Karari a cunoscut o creștere economică și demografică remarcabilă. Forțele de Sprijin Rapid (RSF), gruparea paramilitară sudaneză aflată în conflict cu armata, nu au fost prezente aici în timpul războiului. Karari a beneficiat de preluarea rolului Khartoumului: activități comerciale, afaceri imobiliare și instituții guvernamentale s-au mutat aici, lăsând localitatea mai prosperă decât înainte de conflict. Viața revine și în părți din Omdurman și Umm Badda. Nilul de Est a înregistrat un număr tot mai mare de locuitori care se întorc, la fel și cartierele din Khartoum North, deși zonele centrale încă se luptă cu dărâmăturile lăsate de război. Experții sociali subliniază că ezitarea de a se întoarce nu provine doar din condițiile economice și servicii, ci și din efectele psihologice ale războiului. Unele familii au suferit traume prin pierderea rudelor, distrugerea caselor, jafuri sau perioade îndelungate în zone de conflict, creând o teamă persistentă asociată cu locul respectiv. Instabilitatea din capitală în timpul războiului a determinat și unii locuitori să-și vândă casele. Un agent imobiliar din Khartoum a declarat pentru Al Jazeera că oferta de locuințe de vânzare este în creștere, cartierele de est atrăgând cea mai mare cerere din partea cumpărătorilor. Majoritatea sunt comercianți și oameni de afaceri care vor să profite de prețurile imobiliare scăzute cu 30-40%, în funcție de locație și stare, sperând ca prețurile să revină la nivelul antebelic în mai puțin de un an. Agentul a adăugat că preferă proprietățile deja construite din cauza costurilor ridicate de construcție, iar chiriile variază în funcție de existența unui generator electric privat, în contextul alimentării instabile cu energie. Cumpărăturile zilnice pentru familiile sudaneze nu mai sunt o rutină simplă. În ultimele săptămâni, ele au devenit o luptă, prețurile fluctuând rapid pe fondul unei crize economice severe și al războiului în curs. În piețele din statul Khartoum, scenele cu locuitori care se plimbă între magazine în căutarea unor mici diferențe de preț sunt cotidiene. Mulți cumpără doar o parte din necesități sau renunță la bunuri de bază care altădată erau de la sine înțelese. Chiar și pâinea a devenit o povară pentru familiile cu venituri mici și pentru cei care și-au pierdut sursa de venit, prețul ei crescând de cinci ori față de perioada de dinaintea războiului. Expresia „în fiecare zi aduce o nouă scumpire” a devenit comună printre cumpărători, iar creșterea prețurilor forțează mii de familii să-și schimbe stilul de viață, să reducă consumul de alimente și să se bazeze pe datorii sau pe transferuri de bani de la rudele din străinătate pentru a-și acoperi nevoile de bază. O vizită prin magazine și alimentare arată că majoritatea produselor sunt importate din Egipt pe cale terestră și din Arabia Saudită pe mare, în timp ce unele industrii sudaneze – în special lactatele, apa minerală și carnea procesată – și-au reluat producția. Același lucru este valabil și pentru medicamente. Când un jurnalist Al Jazeera a cerut aspirină la o farmacie de pe Strada Șaizeci, farmacistul a răspuns: „Avem opțiuni coreene, cipriote, pakistaneze și bengaleze.” O fabrică farmaceutică sudaneză, cunoscută pentru calitatea produselor sale, a reluat și ea aprovizionarea pieței. Costurile de transport între principalele centre urbane ale Khartoumului Mare au crescut, adăugând o povară suplimentară locuitorilor. Majoritatea autobuzelor par vechi și uzate, cu urme vizibile ale războiului. În aproape fiecare călătorie, doi până la patru pasageri nu pot plăti tariful integral sau pot plăti doar o parte. Majoritatea plăților se fac acum prin aplicații bancare, care au devenit obișnuite chiar și printre spălătorii de mașini de pe marginea drumului sau vânzătorii de ceai. În ciuda greutăților, a condițiilor de trai dificile și a serviciilor precare, determinarea de a continua și de a depăși provocările rămâne o trăsătură definitorie a locuitorilor care se străduiesc să-și recapete vechiul mod de viață, să revină la activitățile de dinainte sau să înceapă noi afaceri. Este o lecție de reziliență într-un oraș care, deși rănit, refuză să moară. ### De ce este important: Acest articol arată cum războiul din Sudan nu este doar o criză umanitară trecătoare, ci o transformare profundă a societății și economiei. Înțelegerea modului în care locuitorii se întorc cu prudență, a diferențelor dintre cartiere și a impactului psihologic al conflictului oferă o perspectivă esențială asupra reconstrucției post-conflict. Pentru România, care a experimentat tranziții dificile, această poveste subliniază importanța sprijinului internațional și a solidarității în fața crizelor globale.