Ministrul a precizat că daunele provocate de embargou în perioada martie 2025 – februarie 2026 se ridică la un record de 8 miliarde de dolari, o creștere de 7% față de aceeași perioadă a anului precedent. Cu toate acestea, el a adăugat că aceste cifre nu includ „impactul extrem” al blocadei asupra combustibililor, impusă de SUA în februarie. De-a lungul anilor, multe blocuri regionale, inclusiv țări din Africa și Caraibe, și-au exprimat sprijinul pentru Cuba și au condamnat blocada americană.
În fiecare an, din 1992, Adunarea Generală adoptă cu o majoritate covârșitoare o rezoluție neobligatorie care cere ridicarea blocadei. Sprijinul a scăzut ușor în octombrie anul trecut, când 165 de state membre au votat pentru – față de 187 cu un an înainte – și șapte împotrivă, cu o duzină de abțineri. Votul de marți privind organizarea dezbaterii a semnalat o posibilă erodare suplimentară: 136 de voturi pentru, nouă împotrivă și 30 de abțineri – inclusiv din partea unor susținători tradiționali precum Germania și Canada.
„Nu există nicio blocadă americană”, a insistat ambasadorul SUA, Mike Waltz, de la tribună. „Singurul embargou în Cuba este ghilotina pe care regimul o ține deasupra capetelor poporului său.” Referindu-se la recentele discuții diplomatice dintre Havana și Washington, Rodríguez a subliniat că „nu s-a înregistrat niciun progres” și că probabil nu va exista niciunul atâta timp cât oficialii americani „tratează Cuba ca pe un adversar învins sau cucerit, ca pe o posesie colonială”.
Unii vorbitori, deși au deplâns politica SUA față de Cuba, au subliniat și responsabilitățile Havanei. „Situația disperată a poporului cubanez nu se datorează doar embargoului”, a spus ambasadorul Uniunii Europene la ONU, Stavros Lambrinidis. El a evidențiat necesitatea ca autoritățile să facă „reforme politice și economice semnificative” în Cuba, inclusiv respectarea drepturilor omului, în timp ce a condamnat alinierea Havanei la Moscova în războiul Rusiei împotriva Ucrainei.
Raportând de la sediul ONU din New York, corespondentul Al Jazeera, Gabriel Elizondo, a spus că schimburile controversate de la ONU arată clar tensiunile profunde care rămân între Havana și Washington. Sub actuala blocadă, Cuba se confruntă cu o suferință tot mai mare din cauza întreruperilor de curent care au lovit întreaga țară, ca urmare a blocadei asupra livrărilor de petrol impuse de SUA. Președintele american Donald Trump a ordonat blocada livrărilor de petrol către Cuba în ianuarie, ca parte a unei campanii de presiune menite să pună capăt a șase decenii de guvernare comunistă.
De atunci, un singur tanc petrolier din Rusia a ajuns pe țărmurile Cubei, iar centralele electrice învechite din epoca sovietică rămân fără combustibilul critic necesar pentru a genera electricitate. Alimentele, apa potabilă și medicamentele sunt, de asemenea, din ce în ce mai puține, iar Națiunile Unite a avertizat asupra unei urgențe umanitare. În acest context, Cuba încearcă să mobilizeze sprijin internațional pentru a contracara ceea ce consideră o agresiune economică ilegală.
Analizând situația, trebuie remarcat că blocada americană nu este doar o problemă bilaterală, ci una care afectează întreaga comunitate internațională. Deși rezoluțiile ONU sunt neobligatorii, ele reflectă opinia majorității statelor lumii. Scăderea sprijinului în ultimii ani poate fi atribuită atât presiunilor diplomatice americane, cât și nemulțumirilor față de lipsa reformelor interne din Cuba. Cu toate acestea, impactul umanitar al blocadei este incontestabil: lipsa de medicamente, alimente și energie electrică afectează direct viața de zi cu zi a cubanezilor.
În plus, poziția Cubei de a se alinia cu Rusia în conflictul din Ucraina a complicat și mai mult relațiile cu Occidentul. Uniunea Europeană, deși critică blocada, cere Havanei să respecte drepturile omului și să facă reforme. Această dublă presiune – externă din partea SUA și internă din partea propriilor cetățeni – pune Cuba într-o situație extrem de dificilă.
Pe de altă parte, administrația Trump a înăsprit sancțiunile, iar revenirea lui Donald Trump la Casa Albă în 2025 a dus la o intensificare a măsurilor. Blocada petrolieră a fost un pas fără precedent, care a paralizat și mai mult economia cubaneză. Fără acces la combustibil, transportul, agricultura și industria suferă grav, iar populația resimte direct consecințele.
În ciuda acestor dificultăți, Cuba continuă să primească sprijin din partea unor țări precum China, Rusia, Venezuela și multe state africane și caraibiene. Acestea văd în blocada americană o încălcare a dreptului internațional și a suveranității Cubei. De asemenea, organizații neguvernamentale și grupuri de solidaritate din întreaga lume fac presiuni pentru ridicarea embargoului.
În concluzie, dezbaterea de la ONU arată că problema Cubei rămâne una dintre cele mai sensibile din politica internațională. Pe de o parte, SUA insistă că blocada este un instrument legitim pentru a promova democrația și drepturile omului. Pe de altă parte, Cuba și aliații săi o consideră o formă de război economic ilegal și inuman. În timp ce voturile la ONU indică o ușoară erodare a sprijinului pentru Cuba, majoritatea covârșitoare a statelor membre continuă să ceară ridicarea blocadei. Rămâne de văzut dacă presiunile internaționale vor determina o schimbare de politică la Washington sau dacă Havana va face concesii pentru a ieși din izolare.
