Printre măsurile adoptate se numără un cadru regional de partajare a combustibililor, menit să atenueze presiunea economică cauzată de închiderea, de peste două luni, a acestei căi navigabile strategice, care a declanșat o criză energetică globală. Cu toate acestea, rămâne neclar cum va funcționa programul, detaliile cheie urmând încă să fie finalizate, inclusiv care țări vor fi prioritizate în timpul unei crize.
Președintele ASEAN și al Filipinelor, Ferdinand Marcos Jr., a salutat rezultatul, dar a recunoscut că aranjamentele practice trebuie încă clarificate. „Cum se face partajarea? Cine primește ce? Cum plătești pentru asta? Plătești? Este un schimb? … Nu am mai făcut asta până acum”, a spus el.
Liderii au convenit, de asemenea, să dezvolte o rețea electrică regională și o rezervă de combustibil, reducând în același timp dependența de importurile de energie din Orientul Mijlociu. În prezent, ASEAN importă mai mult de jumătate din țițeiul său și 17% din gazele naturale din această regiune, potrivit Centrului pentru Energie al blocului.
La sfârșitul lunii martie, Filipine a devenit prima țară din lume care a declarat stare de urgență națională din cauza rezervelor de energie în scădere. Marcos a avertizat că consecințele economice ale războiului din Iran vor persista în viitorul previzibil.
Raportând de la summitul din provincia centrală filipineză Cebu, Jamela Alindogan de la Al Jazeera a spus că tema principală a fost unitatea, țările ASEAN angajându-se să continue coordonarea răspunsului lor, protejându-și în același timp interesele naționale. Alindogan a adăugat că blocul încă se recuperează după tarifele impuse de președintele american Donald Trump anul trecut și ia în considerare cum să-și gestioneze relațiile cu alte țări pentru a se proteja de crize viitoare.
De ce este important:
Acest articol evidențiază modul în care un conflict regional poate avea efecte globale, forțând națiuni întregi să-și regândească strategiile energetice și economice. Pentru România, lecția este clară: diversificarea surselor de energie și cooperarea regională sunt esențiale pentru a face față șocurilor externe. În plus, arată că solidaritatea internațională, deși dificil de realizat, rămâne singura cale de a atenua suferința economică în timp de criză.
