Netanyahu, care este căutat de Curtea Penală Internațională (CPI) pentru acuzații de crime de război în Gaza, a încercat să prezinte divergențele ca fiind neînsemnate: „Ca în cele mai bune familii, avem uneori dezacorduri tactice. Dimineața ne contrazicem, iar după-amiaza acționăm împreună.” Declarațiile vin după ce Trump a confirmat într-un interviu pentru New York Post că l-a mustrat pe Netanyahu din cauza escaladării atacurilor în Liban. „Eram puțin deranjat că se luptă constant cu Libanul”, a spus Trump, făcând referire la bombardamentele israeliene asupra Beirutului.
Contextul este unul exploziv. Atacurile Israelului în Liban, inclusiv anunțul că armata va bombarda capitala libaneză, au riscat să compromită negocierile dintre SUA și Iran. Teheranul a sugerat că ar putea răspunde militar la asaltul israelian din Liban. Trump a afirmat luni că a vorbit cu Netanyahu și cu un reprezentant al Hezbollah, iar ambele părți au acceptat să înceteze focul. Cu toate acestea, luptele din sudul Libanului – unde Israelul a strămutat sute de mii de oameni și a ras orașe întregi de pe fața pământului – continuă.
În pofida aparentelor neînțelegeri, Trump l-a lăudat miercuri pe premierul israelian, spunând că „lucrează bine” cu el. Netanyahu, la rândul său, a subliniat că el și Trump sunt pe aceeași lungime de undă în privința Libanului și împărtășesc obiectivul dezarmării Hezbollah. „Cred că el înțelege că Libanul a fost luat ostatic de Hezbollah. Dacă vrem să salvăm Libanul și să obținem pacea israeliano-libaneză, trebuie să dezarmăm Hezbollah și să demilitarizăm Libanul”, a spus Netanyahu, adăugând că „știu că acesta este un obiectiv pe care președintele și eu îl împărtășim”. Această cerință de demilitarizare a întregii țări pare să fie o nouă pretenție israeliană, care ar împiedica Forțele Armate Libaneze să achiziționeze arme ce ar putea reprezenta o amenințare pentru Israel.
Hezbollah, aliat cu Iranul, susține că luptă împotriva intențiilor Israelului de a se extinde în Liban și de a epura etnic sudul țării. Gruparea libaneză argumentează că lupta sa este legitimă în conformitate cu Carta Națiunilor Unite, care acordă dreptul la autoapărare statelor și indivizilor. Războiul regional a început după ce Israelul și SUA au atacat Iranul fără provocare directă pe 28 februarie, iar conflictul s-a extins în Liban. Două zile mai târziu, Hezbollah a lansat rachete asupra Israelului, afirmând că este un răspuns la încălcările zilnice ale încetării focului de către israelieni și la uciderea liderului suprem iranian, Ali Khamenei.
De la începutul războiului, mai mulți politicieni israelieni au cerut deschis ocuparea pe termen nelimitat a sudului Libanului și construirea de așezări acolo. În martie, ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a prezentat un plan de ocupare a sudului țării și de împiedicare a revenirii la casele lor a sute de mii de locuitori. Katz a spus că a ordonat „accelerarea distrugerii locuințelor libaneze din satele de pe linia de contact”, recunoscând că politica urmează modelul anihilării Rafah și Beit Hanoon din Gaza. În ciuda mai multor runde de discuții între oficialii libanezi și israelieni în Statele Unite începând din aprilie, negocierile nu au reușit să producă o încetare a focului sau să oprească distrugerea sistematică a localităților libaneze de către Israel.
Analizând situația, este clar că Netanyahu încearcă să ascundă o fisură serioasă în relația cu Trump. Faptul că Trump a recurs la un limbaj atât de dur – „nebun de legat” – arată că frustrarea administrației americane față de acțiunile unilaterale ale Israelului este reală. Însă Netanyahu, aflat sub presiune internă și internațională (mandatul CPI), are nevoie de sprijinul SUA mai mult ca oricând. De aceea, el minimalizează conflictul, prezentându-l ca pe o neînțelegere minoră între prieteni.
Pe de altă parte, Trump, cunoscut pentru stilul său imprevizibil, poate oricând să își schimbe tonul – de la laudă la critică și înapoi. Pentru Israel, miza este enormă: fără sprijinul american, ofensiva din Liban și politica de colonizare ar putea fi compromise. De asemenea, orice acord între SUA și Iran privind dosarul nuclear sau încetarea focului în Liban ar putea lăsa Israelul izolat. Netanyahu mizează pe „prietenia” cu Trump pentru a evita acest scenariu, dar cuvintele președintelui american arată că răbdarea Washingtonului nu este infinită.
De ce este important:
Această dispută publică dintre Netanyahu și Trump – chiar dacă este minimalizată de premierul israelian – reflectă tensiuni reale în politica externă a SUA față de Orientul Mijlociu. În timp ce administrația Trump încearcă să medieze între Israel, Liban și Iran, acțiunile unilaterale ale Israelului riscă să destabilizeze și mai mult regiunea și să submineze eforturile de pace. Pentru cetățenii din Liban, Gaza și Israel, această dispută nu este doar o criză diplomatică, ci una cu consecințe directe asupra vieții lor – bombardamente, strămutări, distrugeri. În plus, demilitarizarea Libanului cerută de Netanyahu ar putea schimba fundamental echilibrul de putere în regiune, cu implicații pe termen lung pentru suveranitatea statelor și dreptul la autoapărare. Urmărirea acestor evoluții este esențială pentru a înțelege direcția în care merge conflictul israeliano-palestinian și războiul regional mai larg.
