Un purtător de cuvânt al Centrului Kennedy a declarat pentru NPR, într-un e-mail trimis vineri după-amiază, că va face apel împotriva deciziei. Roma Daravi, vicepreședinta relațiilor publice a complexului, a scris: „Vom analiza cu atenție decizia, deși realitatea rămâne aceeași – centrul are nevoie urgentă de o restaurare semnificativă – un adevăr pe care chiar și reclamantul îl recunoaște. Cu cei 257 de milioane de dolari asigurați de președintele Trump și aprobați de Congres, resursele sunt disponibile și rămânem angajați să urmăm orice cale legală pentru a ne asigura că Centrul Trump Kennedy este restaurat ca un reper cultural național de care să se bucure toți americanii.” NPR a solicitat comentarii de la Casa Albă, dar nu a primit un răspuns imediat.
Ca parte a hotărârii sale, judecătorul Cooper a ordonat ca toate semnele și materialele online care se referă la „Centrul Memorial Donald J. Trump și John F. Kennedy pentru Artele Spectacolului”, „Centrul Trump Kennedy” sau orice denumire similară să fie eliminate în termen de 14 zile. De asemenea, judecătorul a blocat, deocamdată, planurile de închidere a Centrului Kennedy pentru doi ani de renovări. Trump și membrii actuali ai consiliului de administrație – toți selectați de președinte, care a devenit și președintele centrului anul trecut – plănuiseră să înceapă renovările la începutul lunii iulie, imediat după sărbătorirea a 250 de ani de la independență.
În hotărârea sa de 94 de pagini, judecătorul Cooper a numit planurile de renovare „neclare” și a scris: „Niciunul dintre membrii consiliului nu a avut suficiente informații înainte de întâlnirea din 16 martie pentru a lua o decizie bine fundamentată privind închiderea centrului.” Centrul a redus treptat programarea și a concediat deja cea mai mare parte a personalului de programare. Referindu-se la o postare pe Truth Social scrisă de președintele Trump în februarie, judecătorul a scris: „Nu a existat nicio „revizuire de un an a Centrului Trump Kennedy, care să fi avut loc cu contractori, experți muzicali, instituții de artă și alți consilieri și consultanți, care să decidă între” închiderea completă și cea parțială, așa cum a susținut președintele Trump.”
Hotărârea lui Cooper a rezultat dintr-un proces intentat în martie de către reprezentanta Joyce Beatty din Ohio, un membru ex-officio al consiliului de administrație al Centrului Kennedy, căreia i-au fost retrase drepturile de vot anul trecut. Decizia nu împiedică viitoarea închidere a Centrului Kennedy de către consiliul de administrație, dar judecătorul a spus că aceasta ar trebui să aibă loc doar după ce consiliul va avea „suficiente informații pentru a lua o decizie independentă și bine gândită, ținând cont de obligația sa de a întreține și opera un loc de artă de primă clasă și de datoria sa solemnă de a comemora un președinte căzut.”
Această decizie vine pe fondul unei controverse mai ample legate de implicarea lui Trump în lumea artistică și culturală. De la preluarea mandatului, Trump a încercat să-și pună amprenta asupra instituțiilor naționale, iar Centrul Kennedy a fost doar una dintre ținte. Criticii susțin că această mișcare a fost una politică, menită să șteargă moștenirea lui John F. Kennedy și să o înlocuiască cu propria sa imagine. Pe de altă parte, susținătorii lui Trump argumentează că renovarea era necesară și că numele său ar fi atras fonduri suplimentare.
Centrul Kennedy, deschis în 1971, este unul dintre cele mai importante centre de arte spectacolului din Statele Unite, găzduind spectacole de operă, balet, teatru și concerte. Numele său onorează memoria președintelui John F. Kennedy, asasinat în 1963, iar clădirea este considerată un monument național. Decizia judecătorului Cooper reafirmă faptul că numele centrului nu poate fi schimbat decât printr-o lege a Congresului, nu prin voința unui președinte sau a unui consiliu de administrație.
Reacțiile nu au întârziat să apară. Liderii democrați au salutat hotărârea, numind-o o victorie a statului de drept și a respectului față de istorie. „Centrul Kennedy este un simbol al excelenței artistice și al memoriei unui mare președinte. Încercarea de a-l redenumi a fost o insultă la adresa moștenirii lui JFK”, a declarat liderul minorității din Senat, Chuck Schumer. În schimb, republicanii au criticat decizia, acuzându-l pe judecător de activism judiciar. „Este o încercare de a submina voința președintelui și a poporului american”, a spus senatorul Ted Cruz.
Pe lângă aspectul legal, această decizie ridică întrebări mai profunde despre limitele puterii executive și despre modul în care moștenirea culturală poate fi protejată de capriciile politice. Judecătorul Cooper a subliniat că Centrul Kennedy nu este o proprietate personală a președintelui, ci o instituție națională, iar numele său aparține poporului american. „Congresul a intenționat ca acest centru să fie un memorial viu pentru John F. Kennedy, nu un instrument politic”, a scris el în hotărâre.
În timp ce procesul continuă, Centrul Kennedy rămâne deschis, iar programările artistice continuă, deși personalul a fost redus semnificativ. Mulți artiști și-au exprimat îngrijorarea că incertitudinea legată de viitorul centrului ar putea afecta capacitatea acestuia de a atrage talente și finanțare. „Este o perioadă dificilă pentru toți cei care iubesc artele”, a declarat regizorul Robert Redford, membru al consiliului consultativ al centrului. „Sperăm că bunul simț va prevala și că centrul va continua să fie un far al culturii americane.”
De ce este important:
Această decizie judecătorească stabilește un precedent important privind protejarea moștenirii culturale și istorice a Statelor Unite împotriva încercărilor de a o politiza sau de a o rescrie în funcție de interesele unui lider politic. Ea reamintește că instituțiile naționale nu sunt proprietatea unui președinte, ci ale poporului, și că numele lor poate fi schimbat doar prin lege, nu prin decrete executive. În plus, hotărârea subliniază necesitatea transparenței și a luării deciziilor bazate pe informații solide în gestionarea fondurilor publice și a patrimoniului cultural. Pentru publicul larg, aceasta este o victorie a statului de drept și a respectului față de memoria unuia dintre cei mai iubiți președinți americani.
