Mohammed al-Bakri, un palestinian din Gaza, a fost arestat în martie 2024 în timpul operațiunilor militare israeliene și a petrecut aproximativ 20 de luni în detenție. Transferat între mai multe centre, a ajuns într-o închisoare din Ierusalimul de Est ocupat. Acolo, a stat luni de zile legat la ochi și încătușat, izolat de lumea exterioară. Într-o noapte, soldații israelieni l-au dezbrăcat, au lăsat câinii asupra lui și l-au agresat sexual. „Mai întâi ne-au încătușat mâinile în față. Când a început violul, ne-au forțat mâinile la spate, ne-au dezbrăcat și ne-au aruncat pe podea. Câinii au fost dezlănțuiți asupra noastră și ne-au atacat cu ferocitate. Unul era extrem de mare. Unii soldați au folosit și obiecte sexuale în timpul agresiunilor”, a povestit el. La eliberare, al-Bakri a aflat că soția sa fusese ucisă într-un atac israelian în timp ce el era închis.
Un alt caz este cel al lui Ahmed, un adolescent de 17 ani a cărui identitate este protejată la cererea familiei. El a fost reținut lângă un punct de distribuție a ajutoarelor în Rafah, sudul Gaza, în timp ce încerca să obțină hrană pentru familia înfometată. „Soldații israeliene au sosit brusc și ne-au încătușat. Ne-au dezbrăcat complet și ne-au imobilizat picioarele cu metal. Am fost închis într-un spațiu foarte mic, iar apoi opt soldate au apărut complet goale și au început să atingă organele sensibile ale corpului meu. Ne-au filmat și ne-au forțat să repetăm cuvinte sexuale degradante”, a spus Ahmed.
Organizația Euro-Med Human Rights Monitor, care documentează încălcări ale drepturilor omului, a publicat în aprilie un raport intitulat „Un alt genocid în spatele zidurilor”, în care sunt colectate mărturii ale deținuților eliberați. Maha Hussaini, reprezentanta organizației, a declarat pentru Al Jazeera că Ahmed și al-Bakri sunt doar două dintre zecile de cazuri documentate. „Am identificat șapte forme de violență sexuală, inclusiv viol și amenințări cu violul”, a spus Hussaini.
Kifaya Khraim, de la Centrul Femeilor pentru Asistență Juridică și Consiliere din Ramallah, a afirmat că acuzațiile de tortură și violență sexuală în închisorile israeliene sunt „foarte răspândite”. După ce a intervievat 75 de femei deținute în centre separate din Gaza, Cisiordania ocupată și Ierusalim, toate au vorbit despre violență sexuală, inclusiv viol, tortură sexuală, umilire sau degradare. „Este sistematic. Nu sunt incidente izolate. Nu este un lup singuratic care comite aceste fapte”, a spus Khraim, adăugând că atât bărbații, cât și femeile palestiniene sunt victime, iar gardienii și soldații israelieni, de ambele sexe, sunt acuzați de perpetrarea violenței.
Statisticile sunt alarmante: luna trecută, peste 9.600 de palestinieni erau deținuți în închisorile israeliene, față de aproximativ 5.250 înainte de război – o creștere de 83%. Dintre aceștia, 350 sunt copii și aproximativ 3.530 sunt deținuți administrativ, fără acuzații formale. Aceste cifre, furnizate de grupuri de advocacy pentru prizonieri, indică o escaladare dramatică a represiunii.
Mărturiile supraviețuitorilor dezvăluie nu doar violența fizică, ci și impactul psihologic devastator. Mulți dintre cei eliberați spun că lupta nu s-a încheiat odată cu ieșirea din închisoare; amintirile traumatizante îi bântuie și le afectează viața de zi cu zi. „Chiar și după eliberare, coșmarul continuă”, a spus un fost deținut. „Te trezești noaptea țipând, vezi fețele soldaților, simți din nou durerea.”
Aceste dezvăluiri vin pe fondul unei atenții internaționale tot mai mari asupra tratamentului aplicat deținuților palestinieni. Organizații precum Amnesty International și Human Rights Watch au cerut de mult timp investigații independente, iar recent, și unii oficiali europeni și-au exprimat îngrijorarea. Cu toate acestea, Israelul respinge acuzațiile, susținând că acționează conform legii și că orice abatere este investigată.
Pentru palestinieni, însă, aceste povești sunt o realitate cotidiană. Fiecare nouă mărturie adâncește sentimentul de nedreptate și deznădejde. În timp ce comunitatea internațională dezbate, victimele rămân cu cicatrici fizice și emoționale care nu se vor vindeca niciodată complet.
De ce este important:
Acest articol scoate la lumină o criză umanitară gravă, adesea ignorată de mass-media internațională. Documentarea sistematică a torturii și violenței sexuale în închisorile israeliene nu este doar o chestiune de drepturile omului, ci și un semnal de alarmă privind escaladarea abuzurilor într-un conflict deja devastator. Fără o presiune internațională constantă și investigații independente, astfel de practici riscă să devină normalizate, perpetuând suferința a mii de oameni. Cititorii trebuie să înțeleagă că aceste mărturii nu sunt excepții, ci parte a unui model mai larg de încălcare a demnității umane.
