NAD+ este o moleculă esențială pentru funcționarea celulelor noastre. Joacă un rol crucial în producerea de energie la nivelul mitocondriilor – „centralele energetice” ale celulei – și ajută la repararea ADN-ului deteriorat. Pe măsură ce îmbătrânim, nivelurile de NAD+ scad, ceea ce ar putea contribui la apariția bolilor legate de vârstă. Această observație a generat un interes uriaș în rândul cercetătorilor longevității, care au început să investigheze dacă suplimentarea cu NAD+ ar putea încetini sau chiar inversa procesul de îmbătrânire.
„Ca ipoteză, ca idee, este foarte atractivă”, spune dr. Shalender Bhasin, directorul Centrului de Cercetare a Îmbătrânirii de la Brigham and Women’s Hospital din Boston. „Dar suntem încă în fazele incipiente ale studiilor pe oameni, iar beneficiile pentru sănătate ale creșterii nivelului de NAD+ nu au fost încă stabilite în studii ample pe oameni.”
Majoritatea entuziasmului din jurul NAD+ provine din studii pe animale, în special pe șoareci. În aceste modele preclinice, suplimentarea cu precursori ai NAD+ a dus la îmbunătățiri ale sănătății mitocondriale, la creșterea forței și a performanței la efort, la scăderea anomaliilor metabolice și a inflamației. „La rozătoare și șoareci – nu la oameni – NAD+ este miraculos”, afirmă dr. Samuel Klein, directorul Centrului pentru Nutriție Umană de la Universitatea Washington din St. Louis.
Problema este că, atunci când s-a trecut la studiile pe oameni, rezultatele au fost mult mai modeste. Cercetările efectuate până acum s-au concentrat în principal pe precursorii NAD+, cum ar fi nicotinamid ribozida (NR) și nicotinamid mononucleotida (NMN), administrați sub formă de suplimente orale. Unele studii mici au arătat efecte promițătoare în anumite populații specifice – de exemplu, la femeile cu prediabet, la pacienții nou diagnosticați cu boala Parkinson sau la cei cu boală arterială periferică. Însă alte studii, inclusiv cele axate pe sănătatea metabolică, nu au reușit să reproducă rezultatele spectaculoase observate la animale.
„Datele la oameni sunt destul de incerte în acest moment în ceea ce privește beneficiile semnificative”, spune Klein. Christopher Martens, directorul Centrului Delaware pentru Cercetarea Îmbătrânirii Cognitive, care conduce cercetări în acest domeniu, confirmă că se poate crește nivelul de NAD+ în sânge după câteva săptămâni de administrare a suplimentelor, dar subliniază că toate aceste date rămân preliminare până când vor fi replicate în studii ample pe oameni. „Nu este neobișnuit ca lucrurile să funcționeze foarte bine la șoareci și apoi să nu se traducă la oameni”, adaugă el.
Pe piață, însă, oferta de produse este copleșitoare și adesea nu reflectă ceea ce s-a studiat de fapt în trialurile clinice. De exemplu, se găsesc suplimente orale de NAD+, deși cercetătorii spun că molecula este degradată în intestin și nu este absorbită eficient. De aceea, oamenii de știință studiază precursorii NR și NMN, nu NAD-ul direct. „Există o cultură a influencerilor care promovează utilizarea NAD+ și care acum interferează, într-o oarecare măsură, cu capacitatea noastră de a face știință riguroasă”, spune Martens.
Prețurile sunt pe măsură. Injecțiile cu NAD+ pot costa câteva sute de dolari, iar perfuziile intravenoase – oferite tot mai mult de clinicile de wellness – ajung de la 200 până la peste 1.000 de dolari per ședință. Pentru aceste forme de administrare, aproape că nu există date publicate. Rachel Pojednic, care lucrează la intersecția dintre mediul academic și piața wellness, fiind director științific la Restore Hyper Wellness – un lanț național care oferă perfuzii cu NAD+ – și biochimist la Universitatea Stanford, recunoaște că „suntem în fazele incipiente ale trialurilor clinice”, dar susține că NAD+ nu ar trebui respins ca un simplu exemplu de „vest sălbatică a spațiului longevității”.
„Când te uiți la întreaga gamă de date din știința NAD+, este vastă și realizată de unii dintre cei mai buni oameni de știință din lume”, spune ea. „Oameni reali raportează că îi ajută. Și trebuie să ne gândim cum să urmărim acest semnal. Nu va dispărea.” Pojednic adaugă că datele preliminare dintr-un studiu pilot sugerează că perfuziile cu NAD+ sunt de fapt „foarte ineficiente” în creșterea nivelurilor intracelulare, deoarece NAD+ nu are „o ușă ușoară” pentru a intra în celulă din sânge. În schimb, perfuziile cu precursori sunt mult mai eficiente.
Dr. Bhasin și alți cercetători subliniază că suplimentele cu precursori precum NR și NMN par sigure pe baza trialurilor clinice efectuate până acum. Totuși, unele studii pe șoareci au ridicat îngrijorări că creșterea nivelului de NAD+ ar putea stimula dezvoltarea tumorilor, deși acest lucru nu a fost confirmat la oameni. Până când nu vor exista studii randomizate, controlate, pe termen lung, cu mii de participanți, afirmațiile privind efectele anti-îmbătrânire rămân în mare parte speculative.
De ce este important:
Într-o eră în care promisiunile de longevitate și sănătate perfectă se vând ca pâinea caldă, este esențial să separăm faptele de ficțiune. NAD+ este o moleculă fascinantă, cu un potențial real, dar dovezile actuale nu justifică cheltuielile uriașe sau așteptările nerealiste. Consumatorii trebuie să fie informați că știința este încă în fază incipientă și că marketingul agresiv poate ascunde lipsa de dovezi solide. Pe măsură ce cercetările continuă, poate că vom afla dacă NAD+ este cu adevărat o cheie spre longevitate sau doar o altă modă costisitoare.
