Totul a început când președintele american Donald Trump a impus o taxă de 50% pe bunuri canadiene în valoare de aproximativ 20 de miliarde de dolari, adică 5,5% din exporturile Canadei. Această mișcare a venit după ce, încă de la începutul celui de-al doilea mandat al său, Trump a amenințat în mod repetat cu tarife dure, iar cele două țări s-au aflat într-un joc periculos de „dacă tu, atunci și eu”. De data aceasta însă, miza este mult mai mare, iar consecințele se anunță profunde pentru ambele economii.
În discursul său, Carney a explicat că negocierile au eșuat din cauza unor condiții impuse de SUA, pe care le-a calificat drept „neeconomice, injuste și care subminează beneficiile nete pentru Canada”. Mai mult, el a dezvăluit că americanii au cerut restricții privind capacitatea Canadei de a încheia noi acorduri comerciale cu alte țări, ceea ce ar fi însemnat o încălcare a suveranității naționale. „Suntem partenerul preferat pentru multe țări din lume, iar americanii voiau să restricționeze acest lucru. Au avut un limbaj care să restricționeze. Inacceptabil”, a spus Carney, vizibil iritat. De asemenea, el a menționat că negociatorii americani au făcut „amenințări” la adresa limbii franceze și a „culturii quebecoza”, referindu-se la provincia francofonă din estul Canadei.
Reacția lui Trump nu a întârziat să apară. Pe platforma sa Truth Social, președintele american a scris: „Canada vrea beneficiile unui stat, fără să fie unul!!!”. Aceasta nu este o noutate, deoarece Trump a amenințat în trecut cu anexarea Canadei și transformarea acesteia în al 51-lea stat american. El a acuzat Canada că a impus „tarife uriașe” fermierilor americani ani de zile, adăugând „Ajunge!!!”.
Lista produselor canadiene vizate de noile tarife este lungă și variată: de la whisky, la jachete cu puf de gâscă, echipamente de hochei pe gheață, lactate, mobilier, electrocasnice, utilaje agricole, hârtie și celuloză, până la electronice. Taxa de 50% acoperă peste 500 de categorii de produse, inclusiv unele care fuseseră protejate anterior prin Acordul SUA-Mexic-Canada (USMCA), semnat chiar de Trump în primul său mandat. Acest lucru pune sub semnul întrebării viabilitatea acordului, care era considerat piatra de temelie a comerțului nord-american.
La rândul său, Ottawa a anunțat că măsurile de retorsiune, care vor intra în vigoare pe 8 septembrie, vor viza oțelul, lactatele, electrocasnicele, echipamentele agricole, pasta de hârtie și hârtia, precum și electronicele. Guvernul canadian a promis că va publica în zilele următoare lista completă a produselor vizate. Carney a subliniat că aceste măsuri sunt „proporționale și ferme”, dar și că sunt menite să protejeze interesele naționale.
Impactul economic nu va întârzia să se resimtă. Potrivit experților, costurile vor crește, prețurile vor urca, iar șomajul va crește. David Mercer, corespondent Al Jazeera la Calgary, a avertizat că întreprinderile mici și mijlocii ar putea fi nevoite să declare faliment. Julian Karaguesian, lector și expert în comerț la Universitatea McGill din Montreal, a declarat că tarifele vor „scoate efectiv sute de produse canadiene de pe piața americană”. Industrii cheie, precum alcoolul, lactatele și mobilierul, care sunt „importante și influente politic”, vor fi cele mai afectate, a adăugat Steven Okun, CEO al APAC Advisors și specialist în comerț.
Cu toate acestea, Okun a nuanțat: „Cu 5% din exporturile canadiene afectate dintr-o piață de 382 de miliarde de dolari, nu este o lovitură uriașă pentru economia canadiană în ansamblu”. Dar el a subliniat că tarifele „scrise cu litere mari” nu sunt eficiente. „Tarifele țintite pot funcționa, de exemplu împotriva Chinei, pentru practici comerciale neloiale. Dar aceste tarife generale nu fac decât să rănească Statele Unite și să afecteze Partidul Republican în perspectiva alegerilor de la jumătatea mandatului din noiembrie”, a explicat Okun.
În același timp, Carney încearcă să vândă acest război comercial ca pe o oportunitate de a diversifica relațiile comerciale ale Canadei. El a călătorit în Asia și Europa, căutând noi parteneri și acorduri. Însă aceasta este o misiune dificilă, deoarece 73% din exporturile canadiene, adică aproximativ 409 miliarde de dolari anul trecut, merg în SUA. Regatul Unit primește 6%, China 4,4%, iar restul este împărțit între piețele europene și asiatice. Diversificarea este un proces de durată, iar dependența de piața americană rămâne covârșitoare.
Pe de altă parte, Business Roundtable, un grup care reunește 200 de directori executivi ai marilor corporații americane, a avertizat că noile tarife „riscă să crească costurile pentru afacerile și familiile americane” și a cerut reluarea negocierilor. Diamond Isinger, fost consilier special al fostului premier canadian Justin Trudeau, a declarat că, în cele din urmă, ambele țări vor avea de suferit. „Va provoca durere și provocări atât pentru canadieni, cât și pentru americani, din cauza acțiunilor pe care, din păcate, SUA le-au întreprins, precum și a represaliilor Canadei. Dar, în cele din urmă, aceasta era calea de urmat. Acesta a fost singurul pas realist”, a spus ea.
Rămâne de văzut dacă acest război comercial va escalada și mai mult sau dacă va exista o revenire la masa negocierilor. Cert este că, deocamdată, atât consumatorii, cât și producătorii de pe ambele părți ale frontierei vor resimți efectele. Iar istoria recentă arată că astfel de conflicte nu au câștigători, ci doar victime colaterale.
De ce este important:
Acest conflict comercial dintre Canada și SUA nu este doar o dispută bilaterală, ci un test crucial pentru ordinea economică globală. Tarifele impuse de Washington și răspunsul ferm al Canadei demonstrează că relațiile comerciale tradiționale pot fi destabilizate rapid, cu efecte directe asupra prețurilor, locurilor de muncă și lanțurilor de aprovizionare. Pentru România și Europa, acest episod subliniază necesitatea diversificării parteneriatelor economice și a consolidării rezilienței în fața unor astfel de șocuri externe. În plus, evoluția acestui război comercial va influența deciziile investitorilor și ale factorilor de decizie din întreaga lume, într-un moment în care protecționismul câștigă tot mai mult teren.
