Seceta, conflictul și tăierile de ajutoare împing somalezii în disperare

În sudul Somaliei, Maryam și-a privit caprele murind de foame și recoltele pierind. A îngropat doi dintre copiii săi înainte de a renunța la speranță și a cere ajutorul agențiilor internaționale. Cu cei șase copii rămași, a pornit pe drumul lung de-a lungul râului Jubba, spre una dintre taberele improvizate de la periferia orașului Kismayo, capitala statului Jubbaland. Trei sezoane consecutive de ploi ratate au dublat rata malnutriției în Somalia. Maryam, în vârstă de 46 de ani, face parte dintre cei peste 300.000 de somalezi forțați să-și părăsească locuințele doar de la începutul anului. Mai multe organizații internaționale și-au încetat operațiunile în tabăra pentru persoane strămutate intern (IDP) din Kismayo, în mare parte din cauza tăierilor de ajutoare ordonate de președintele american Donald Trump anul trecut. Bântuită de amintirea burticilor umflate ale copiilor morți, Maryam spune că nu se va întoarce în satul ei, aflat sub controlul grupării armate al-Shabab, legată de al-Qaeda. Luptătorii de acolo au început să confiște proviziile limitate de hrană. Dar nici tabăra nu este mai bună. Doar în martie, cinci copii au murit de malnutriție, spune managerul acesteia. Încă de la începutul anilor 1990, Somalia se confruntă cu un război civil aproape continuu, rebeliuni armate, inundații și secete. Țara sfâșiată de război se numără printre cele mai vulnerabile la schimbările climatice, care, potrivit oamenilor de știință, duc la episoade mai frecvente și mai intense de vreme extremă, cum ar fi secetele și inundațiile. Tăierile recente ale ajutoarelor străine nu au ajutat. Ele au avut „un impact uriaș asupra muncii noastre”, a declarat Mohamud Mohamed Hassan, directorul organizației Save the Children în Somalia. Fermierii, ale căror turme și recolte au fost decimate, descriu una dintre cele mai grave secete înregistrate vreodată într-o țară în care o treime din populație nu avea deja mese regulate. Chiar dacă sezonul ploios care urmează va fi normal, va dura luni de zile până când populațiile afectate se vor recupera. „Nu ne putem permite să răspundem tuturor nevoilor acestor oameni”, a spus Ali Adan Ali, un oficial din Jubbaland care se ocupă de strămutați. La o clinică mobilă de sănătate susținută de Save the Children, singura care mai funcționează pentru mai multe tabere din zona Kismayo, o femeie pe nume Khadija încerca să-i dea fiicei sale de un an, grav subnutrită, o soluție hipercalorică. A venit în tabără după ce seceta de anul trecut i-a ucis animalele, dar și aici „nu avem ce mânca”, a spus femeia de 45 de ani. Un spital din Kismayo este singura unitate din regiune capabilă să trateze cele mai grave cazuri de malnutriție. Dar refuză pacienți din cauza lipsei de spațiu și personal. Fiecare pat este ocupat de bebeluși înfometați, unii la ventilatoare, cu perfuzii în brațele fragile. Cazurile s-au triplat față de anul trecut, iar lucrurile se înrăutățesc. Războiul dintre SUA și Israel împotriva Iranului a crescut prețurile la combustibil, afectând alimentele și apa. Cei din tabără caută de muncă în construcții sau curățenie în Kismayo sau vând lemne de foc, dar opțiunile sunt limitate. Între timp, Oficiul ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA) a fost nevoit să reducă constant programul său pentru Somalia de la 2,6 miliarde de dolari în 2023 la 852 de milioane de dolari anul acesta, mai ales după ce Washingtonul și-a redus donațiile. Până acum, doar 13% din ținta acestui an a fost strânsă. „Este un cocktail toxic de factori... Situația este cu adevărat disperată”, a declarat Tom Fletcher, șeful OCHA, într-un interviu acordat agenției AFP săptămâna trecută. „Adesea trebuie să alegem ce vieți să salvăm și ce vieți să nu salvăm.” În taberele din jurul Kismayo, oamenii trăiesc în colibe improvizate din prelate și crengi, fără apă curentă sau canalizare. Bolile diareice și infecțiile respiratorii fac ravagii, mai ales în rândul copiilor. Femeile merg ore întregi să aducă apă de la singurul puț funcțional, iar cozile sunt interminabile. „Nu mai avem putere. Ne rugăm să plouă, dar cerul rămâne senin”, spune o bătrână care și-a pierdut toate caprele. Agricultura de subzistență, principala sursă de hrană, a fost distrusă. Pământul este crăpat, iar vitele mor cu zecile. Ajutoarele alimentare s-au redus drastic. Pachetele de biscuiți fortificați și uleiul vegetal ajung din ce în ce mai rar. „Acum două luni primeam o rație pe săptămână. Acum, o dată pe lună, și jumătate din cantitate”, spune o mamă care își alăptează bebelușul subnutrit. Organizațiile umanitare avertizează că, fără o intervenție urgentă, numărul deceselor va crește exponențial. „Suntem în fața unei catastrofe umanitare anunțate”, declară un coordonator local al OCHA. „Avem nevoie de fonduri, dar și de acces sigur pentru a livra ajutoarele. Al-Shabab controlează multe zone rurale și nu permite trecerea convoaielor.” Conflictul armat complică și mai mult situația. Luptele dintre forțele guvernamentale și al-Shabab au forțat sute de mii de oameni să fugă. Mulți dintre cei strămutați spun că preferă să moară de foame în tabere decât să cadă în mâinile militanților. „În sat, ne-au luat tot. Au venit cu armele și au spus că mâncarea este pentru război. Am fugit noaptea, pe jos, cu copiii”, povestește un bărbat de 50 de ani. Taberele IDP sunt supraaglomerate. În cea mai mare dintre ele, peste 10.000 de oameni trăiesc în condiții insalubre. Nu există suficiente latrine, iar apa este contaminată. Cazurile de holeră au început să apară. „Este o bombă cu ceas. Dacă nu primim ajutor acum, vom vedea o epidemie”, avertizează un medic de la clinica mobilă. În acest context, comunitatea internațională este acuzată că a abandonat Somalia. „Am văzut promisiuni, dar puține fapte. Lumea uită de noi”, spune un lider local. Tăierile de ajutoare au fost justificate de administrația Trump prin necesitatea reducerii cheltuielilor și prioritizării intereselor americane. Dar efectele sunt devastatoare. „Nu este doar o criză umanitară, ci și una de securitate. Foamea și disperarea alimentează recrutările în grupări extremiste”, subliniază un analist. Pe măsură ce seceta persistă, iar conflictul continuă, viitorul somalezilor pare sumbru. Maryam, care și-a îngropat doi copii, spune că singura ei speranță este ca lumea să nu uite. „Nu vreau să mai mor niciun copil. Dar nu știu cât vom mai rezista.” ### De ce este important: Această criză din Somalia ilustrează modul în care schimbările climatice, conflictele armate și deciziile politice globale se combină pentru a produce suferință umană la scară largă. Tăierile de ajutoare, în special cele decise de SUA, au un impact direct asupra capacității organizațiilor umanitare de a salva vieți. În același timp, războiul din Ucraina și tensiunile din Orientul Mijlociu au agravat insecuritatea alimentară globală. Somalia este un avertisment: fără solidaritate internațională și acțiuni concrete, milioane de oameni vor muri de foame. Este esențial ca liderii mondiali să înțeleagă că ajutoarele umanitare nu sunt o cheltuială, ci o investiție în stabilitate și pace.