Contextul e încins de foc. De aproape două săptămâni, SUA loveau ținte iraniene de coastă și infrastructură, ca răspuns la tirurile Iranului asupra navelor care încercau să traverseze Strâmtoarea Hormuz. Această strâmtoare, un punct nevralgic pentru transportul global de petrol, a devenit scena unui joc periculos de „șoarecele și pisica”. Iranul, care controlează o parte din această apă, a început să atace nave comerciale și militare, iar SUA a reacționat cu o campanie aeriană intensă. Acum, brusc, liniște. De ce?
Pentagonul nu a oferit încă un răspuns clar. În schimb, directorul de comunicare al Casei Albe, Steven Cheung, a declarat că președintele Donald Trump preferă o soluție diplomatică, dar păstrează toate opțiunile pe masă. „Ar fi înțelept ca Iranul să lucreze pentru un acord negociat. Altfel, știu ce va urma”, a spus el. Sună a amenințare voalată, dar și a ușă întredeschisă. Pe de altă parte, un purtător de cuvânt al armatei iraniene a confirmat la televiziunea de stat că și Teheranul a oprit atacurile, după ce SUA au făcut primul pas.
Ce s-a întâmplat în aceste zile? Iranul a ripostat împotriva țărilor din regiune care găzduiesc forțe americane, ucigând cel puțin trei soldați într-o bază din Iordania. A fost un moment de cumpănă. În același timp, acordul interimar de încetare a focului, semnat la mijlocul lunii iunie, se află acum în a doua jumătate a perioadei sale de 60 de zile. Problemele majore – în special programul nuclear iranian, care a stat la baza tensiunilor – rămân nerezolvate. Mediatorii încearcă să mențină ambele părți la masa negocierilor, iar această pauză în atacuri este văzută ca un „semnal pozitiv” de către un oficial regional implicat în eforturile de mediere.
„Ambele țări vor să revină la acordul interimar”, a spus oficialul, care a cerut anonimatul. El a dezvăluit că se negociază un compromis prin care Iranul să gestioneze traficul naval prin Strâmtoarea Hormuz cu mai puține restricții pentru nave. Practic, Teheranul vrea să-și păstreze controlul asupra acestei ape strategice, în timp ce SUA insistă pe o rută alternativă, mai aproape de Oman. Până acum, Iranul a susținut că acordul interimar îi permite să administreze trecerea navelor, iar orice încercare americană de a schimba asta este privită cu ostilitate.
În timp ce diplomația încearcă să-și facă loc, realitatea de pe teren rămâne tensionată. Marina americană a anunțat sâmbătă că blocada navală reimpusă împotriva Iranului continuă: 12 nave comerciale au fost redirecționate, două au fost avariate și două au fost abordate. Forțele americane sunt „extrem de vigilente, concentrate, letale și pregătite”, se arată într-un comunicat. De partea cealaltă, Iranul poartă discuții cu Omanul despre gestionarea siguranței navelor în strâmtoare, iar purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe, Esmail Baghaei, spune că discuțiile au făcut progrese.
Dar nu doar Strâmtoarea Hormuz e în pericol. Rebelii houthi din Yemen, susținuți de Iran, au amenințat să blocheze transporturile saudite prin Strâmtoarea Bab al-Mandeb, spre Marea Roșie. Asta înseamnă că două dintre cele mai importante rute maritime globale sunt sub amenințare. Prețurile la benzină au crescut deja, iar economia globală – încă fragilă după pandemie și războiul din Ucraina – ar putea suferi o nouă lovitură.
În acest peisaj complicat, premierul israelian Benjamin Netanyahu plănuiește o vizită la Washington pentru a se întâlni cu Trump marți. Cei doi s-au mai văzut în februarie, cu câteva săptămâni înainte de a lansa războiul împotriva Iranului, care a dus la uciderea liderului suprem ayatollahul Ali Khamenei. De atunci, Hezbollah, aliatul iranian, a atacat Israelul, iar Israelul a răspuns cu lovituri aeriene și forțe terestre în sudul Libanului. SUA au sprijinit discuțiile directe dintre Liban și Israel pentru a calma acest front și a găsi o cale de dezarmare a Hezbollah.
Netanyahu a declarat pentru Fox News că sprijină „pe deplin” eforturile lui Trump de a slăbi Iranul și de a-l forța să renunțe la programul nuclear. „Dacă poate face asta fără să revină la lupte intense, e bine. De ce nu?”, a spus el. Premierul a sugerat că nu va prezenta informații noi „prietenului nostru bun” Trump, ci mai degrabă va asculta „ce are el în minte, pentru că, în multe privințe, decizia îi aparține”. Totuși, a avertizat că dacă Iranul va ataca din nou Israelul, direct sau prin intermediari, „va face o greșeală teribilă”.
Ce înseamnă toate acestea pentru noi? Pauza de două zile poate fi doar un răgaz. Diplomația e fragilă, iar interesele sunt uriașe. Iranul vrea să-și păstreze influența în regiune și să scape de sancțiuni. SUA vrea să asigure libertatea de navigație și să prevină o escaladare care ar putea atrage și alte puteri. Iar Israelul, cu sprijinul american, urmărește să elimine amenințarea nucleară iraniană. În spatele ușilor închise, se poartă negocieri intense, iar această pauză ar putea fi fie începutul unui acord mai larg, fie doar o încetare temporară a focului înaintea unei furtuni și mai mari.
De ce este important:
Această pauză în atacuri nu este doar o știre de moment, ci un indicator al direcției în care merge un conflict care amenință stabilitatea globală. Strâmtoarea Hormuz este o arteră vitală pentru transportul de petrol – aproximativ 20% din consumul mondial trece pe acolo. Orice blocaj prelungit ar duce la creșteri vertiginoase ale prețurilor la energie, inflație și posibile crize economice. În plus, implicarea Israelului și a Hezbollah adaugă un alt strat de complexitate, putând declanșa un război regional. De aceea, fiecare mișcare a SUA și Iranului este urmărită cu atenție de piețe, de guverne și de cetățenii obișnuiți care simt deja efectele la pompă. O soluție diplomatică, oricât de fragilă, este preferabilă unei escaladări care ar putea avea consecințe catastrofale.
