O carte scrisă de Alexander Karp, CEO-ul Palantir, și Nicholas W. Zamiska, șeful afacerilor corporative ale companiei, intitulată The Technological Republic, a declanșat o undă de proteste internaționale, cu critici care o descriu ca un „manifesto” pentru armașarea inteligenței artificiale de către Statele Unite și aliții săi. Palantir, o firmă americană de software de apărare și informații cu contracte de miliarde de dolari cu agenții guvernamentali SUA — inclusiv Armata SUA — și parteneriate cu armata israeliană, a publicat recent pe platforma X un rezumat al cheilor argumentelor din carte, amplificând dezbaterea privind rolul etic și geopolitic al tehnologiei în conflictele moderne.
În The Technological Republic, Karp și Zamiska sustin că cele mai mari companii tehnologice ale SUA au o „datorie morală” față de statul american, care are nevoie de „putere dură” alimentată de software de vârf pentru a menține dominanța globală. „Dacă un marin al SUA cere un pușcă mai bun, noi trebuie să o construim; și același principiu se aplică și software-ului”, a scris Palantir în rezumatul său publicat pe X. Această analogie între armamentul tradițional și cel software-based a fost interpretată de mulți ca o justificare directă a militarizării tehnologiei civile și a transformării companii tehnologice în extensii ale mașinii de război.
Unul dintre punctele centrale ale cărții este că deterarea viitorului nu se va mai basa pe arme nucleare, ci pe arme bazate pe inteligență artificială, și că adversarii Statelor Unite nu vor ezita să dezvolte asemenea arme. „Întrebarea nu este dacă vor fi construite arme AI, ci cine le va construi și în ce scop”, a declarat Palantir în rezumat. Această perspectivă a fost condemnată de filozoful belgian al tehnologiei Mark Coeckelbergh, care a calificat mesajul ca un „exemplu de technofascism” — un termen care referă la o ideologie care îmbină autoritarismul tehnologic cu naționalismul agresiv și o vizualizare civilizațională a conflictului global.
Yanis Varoufakis, fost ministru al finanțelor al Greciei și economist de renume, a avertizat că Palantir a semnalat clar o disponibilitate „de a adăuga la Armagedonul nuclear o amenințare AI-driven față de existența umanității”. El a subliniat pericolul unei competiții globale în armarea AI, care ar putea duce la o instabilitate strategică fără precedent, în lipsa unor norme interneționale clare.
În plus, cartea critiquează ce autori descriu ca „un pluralism vacant și hollow”, sugerând că unele culturi au produs progrese vitale, în timp ce alte rămân „dysfuncționale” — o formulare care a fost interpretată ca un apel la superioritate civilizațională occidentală și o justificare pentru suprimarea diversității culturale în numele securității. Această retorică a fost condamnată de Arnaud Bertrand, un antreprenor și commentator geopolitic, care a declarat că mesajul Palantirului dezvăluie o „agendă ideologică periculoasă”. „Ei spun efectiv: ‘uneltele noastre nu sunt făcute să servească politica externă voastră. Ele sunt făcute să impună noastra’”, a spus Bertrand pe X.
Bertrand a, de asemenea, atras atenția pe un argument particular provocator din carte: că „neuterizarea postbelică a Germaniei și Japoniei trebuie anulată”, o referire la posturile istorice de restricție a apărării acestor două state în urma celui de-al Doilea Război Mondial. El a sugerat că motivul din spate nu este doar comercial — deși o Germania și o Japonia remilitarizate ar reprezenta piațe masive pentru software-ul de apărare al Palantir — ci și ideologic: o „contestă civilizațională” necesită un bloc occidental consolidat, iar statele pacifiste sunt văzute ca o responsabilitate în această luptă.
Acest cadru ideologic — care promovează o vizualizare binară a lumii între un „Occident civilizat” și „restul” — a fost legat de politici reale ale Palantir. Companie are contracte nu doar cu agenții SUA, ci și cu numeroase agenții străine, inclusiv armata israeliană, care a utilizat tehnologia Palantir în timpul celui ce a fost descris de multe organizații internaționale ca un război de genocid în Gaza. Într-o declarație făcută anterior în acest an la Al Jazeera, Palantir UK a reiterat susținerea companiei pentru Israel și pentru alianța sa cu „Vestul” — o poziție care a intensificat acuzațiile de complicitate în violările drepturilor omului.
Bertrand a concluzionat cu un apel urgent: „Oricare guvern care rulează încă software-ul Palantir în infrastructura sa de informații, securitate sau servicii publice trebuie să înceapă să-l scoată, acum!” El a avertizat că continuarea utilizării acestor tehnologii ar însemna „a se imbarca într-o crusadă delirantă și profund distructivă de conflict de civilizații pe care Palantir a acum deschis-o”.
Controverzia în jurul Palantirului reflectă o tensiune mai largă în era AI: până unde trebuie să ajungă implicarea companii tehnologice în afaceri de stat, mai ales în domenii senzitive precum apărarea și informațiile? Când devine tehnologia un instrument de politică externă, și cine decide limitele etice ale ei? Deși Palantir apară poziția sa ca fiind în acord cu interesele naționale ale SUA și ale alianțelor sale, criticii văd în ea o pericolosa încercare de a transforma tehnologia într-un pilon al unei ideologii de supremație civilizațională — o pericolă care, în contextul unei curse globale de armare AI, ar putea avea consecințe existențiale.
‘Technofascism’: Critics Accuse Palantir of Pushing AI War Doctrine
