Falimentul este ultima soluție legală pentru scăparea de datorii – și tot mai mulți americani recurg la el decât acum câțiva ani. Deși cuvântul „faliment” evocă de obicei imagini cu companii falimentare, falimentele personale sunt mult mai frecvente. Anul trecut, peste jumătate de milion de persoane fizice au depus cereri de faliment, o creștere de aproape 50% față de acum trei ani, potrivit datelor Oficiului Administrativ al Curților din SUA. Experții spun că acest lucru arată că un număr tot mai mare de americani au ajuns în punctul în care presiunea datoriilor a învins stigmatul falimentului.
„Ne spune că oamenii au din ce în ce mai multe dificultăți în a face față obligațiilor financiare”, explică Sasha Indarte, profesor de finanțe la Wharton School a Universității din Pennsylvania. Primul pas în depunerea cererii de faliment este să dovedești în fața instanței că nu-ți poți plăti datoriile. Apoi, un administrator numit de instanță stabilește următorii pași: poate fi un plan de rambursare, eventual vânzarea unor bunuri sau chiar ștergerea unor datorii. Falimentul poate reduce semnificativ stresul gestionării datoriilor, deoarece procesul este formalizat prin instanță, în loc să te lupți singur cu agențiile de colectare.
„Probabil cel mai mare beneficiu al depunerii cererii de faliment este că toți creditorii tăi trebuie să înceteze să te mai hărțuiască”, spune Mary Eschelbach Hansen, economist specializat în faliment la American University. O preocupare frecventă este că falimentul îți afectează istoricul de credit – și, într-adevăr, apare în raport. Dar dacă ai ajuns să depui faliment, scorul tău de credit este probabil deja foarte prost. De fapt, acesta s-ar putea chiar îmbunătăți. Samuel Antill, profesor asistent la Harvard Business School, spune că cercetările sale arată că majoritatea oamenilor își revin în privința scorului de credit în decurs de un an de la depunere, iar apoi acesta continuă să crească.
Deși rata falimentelor personale a crescut constant din 2023, ea rămâne sub nivelul anterior pandemiei. „Falimentele au scăzut dramatic în timpul pandemiei”, spune Bob Lawless, profesor de drept la Universitatea din Illinois și co-investigator principal al Proiectului privind Falimentul Consumatorilor. „A fost ca și cum ai fi acționat un întrerupător.” Până în 2022, rata falimentelor personale scăzuse cu aproximativ 51% față de 2019, potrivit Oficiului Administrativ al Curților din SUA. Explicația? Deși pandemia și lockdown-urile au provocat o recesiune economică, guvernul a lansat intervenții masive pentru a ajuta oamenii să supraviețuiască: cecurile de stimulare, șomajul suplimentar, moratoriul asupra executărilor silite. Astăzi, această plasă de siguranță socială extinsă a dispărut. Iar falimentele revin la nivelurile istorice.
„Au fost artificial de scăzute și acum revin acolo unde au fost în mod normal din punct de vedere istoric”, adaugă Lawless. Cercetătorii avertizează însă să nu folosim rata falimentelor ca indicator unic al stării de bine economică a țării, mai ales în comparație cu cifre mai largi, cum ar fi numărul lunar de locuri de muncă publicat de Biroul de Statistică a Muncii. Asta pentru că falimentul reprezintă o extremă. Așa cum numărul miliardarilor din Statele Unite nu-ți spune cum merge economia generală, nici uitatul doar la familiile de la marginea prăpastiei financiare nu este relevant. „Nu interpretez niciodată fluctuațiile ratei falimentelor ca pe un lucru teribil, ca primă interpretare”, spune Hansen.
Mai mult, cifrele falimentelor sunt, într-un fel, o subestimare a dificultăților financiare, deoarece stigmatul împiedică mulți oameni care ar putea beneficia de acest proces să depună cererea. Totuși, rata falimentelor poate oferi o imagine a câte familii se află la limita financiară – și probabil că au fost acolo de ceva vreme, având în vedere cât durează de obicei până când oamenii decid să urmeze acest drum. „Este practic sfârșitul unei lungi și dificile călătorii, nu ceva care ți se întâmplă peste noapte, din senin”, spune Matt Schulz, analist financiar șef la Lending Tree, care a realizat recent o analiză a creșterii numărului de cereri de faliment.
Rebecca Lessley încă lucrează la detaliile falimentului ei, care va include probabil un plan de rambursare pe cinci ani. Dar, știind câți dintre prietenii ei au trecut și ei prin faliment, nu se mai simte rușinată. Și simte că, în sfârșit, poate respira. Povestea ei este doar una dintre sutele de mii care se scriu în fiecare an în America, iar tendința ascendentă ridică semne de întrebare serioase asupra sănătății economiei americane și a capacității gospodăriilor de a face față șocurilor financiare.
De ce este important:
Creșterea numărului de falimente personale nu este doar o statistică rece – este un semnal de alarmă care arată că tot mai multe familii americane ajung la capătul puterilor financiare. În spatele fiecărei cifre se află oameni reali care și-au pierdut locul de muncă, s-au îmbolnăvit sau au fost prinși în capcana datoriilor. Deși falimentul oferă o a doua șansă, faptul că atât de mulți oameni recurg la el indică o vulnerabilitate structurală: plasa de siguranță socială din perioada pandemiei s-a retras, iar inflația și costurile ridicate ale locuințelor și sănătății continuă să apese asupra bugetelor. Pentru România, această tendință este un avertisment: și aici, datoriile populației cresc, iar șocurile economice pot împinge rapid oamenii în colaps financiar. Înțelegerea mecanismelor falimentului și a efectelor sale asupra creditării și economiei reale este esențială pentru orice cetățean care vrea să-și protejeze viitorul financiar.
