Pentru palestinienii din Ierusalimul de Est, această zi este una de frică și umilință. Majoritatea magazinelor deținute de palestinieni din Orașul Vechi și-au tras obloanele metalice încă de dimineață, iar străduțele înguste de piatră au rămas pustii. Unii dintre participanții la marș au bătut în obloanele închise pe măsură ce treceau, în timp ce alții băteau din palme ritmic și scandau. Autoritățile israeliene ordonă adesea închiderea afacerilor palestiniene în timpul marșului, care culminează la Zidul de Vest, un loc sfânt evreiesc.
Cu toate acestea, câteva magazine deținute de palestinieni au rămas deschise, protejate de activiști din cadrul mișcării de bază israeliano-palestiniene „Standing Together”. Rula Daoud, co-directoarea grupului, a explicat că prezența lor are rolul de a proteja oamenii de atacuri și locurile de vandalizări, încercând să detensioneze atmosfera. Ea a acuzat poliția israeliană că nu intervine pentru a opri abuzurile. „În această zi, mii de coloniști și tineri fasciști de dreapta cutreieră străzile scandând lucruri foarte rasiste, încercând să distrugă locuri deținute de palestinieni și terorizând întreaga zonă”, a spus Daoud.
Jurnaliștii care au acoperit marșul s-au confruntat și ei cu ostilitate. Potrivit presei locale, unii reporteri au fost împinși și împiedicați să filmeze de către participanți. Acest climat de violență și intimidare nu este nou. De-a lungul anilor, marșul a degenerat frecvent în violențe, grupuri de tineri ultranaționaliști vizând palestinienii cu lozinci rasiste, intimidări și agresiuni fizice.
Contextul acestui an este deosebit de tensionat, având în vedere războiul Israelului cu Iranul și așa-numita „încetare a focului” în Gaza, marcată de încălcări aproape zilnice din partea forțelor israeliene. Anexarea Ierusalimului de Est, o zonă cu populație preponderent palestiniană, este considerată ilegală de către Națiunile Unite, conform dreptului internațional. Cu toate acestea, Israelul continuă să organizeze acest marș ca pe o sărbătoare a „reunificării”, ignorând suferința și temerile comunității palestiniene.
Pentru mulți observatori, acest eveniment este un simbol al regimului de apartheid pe care Israelul îl impune în teritoriile ocupate. Lozincile scandate de participanți nu sunt doar simple cuvinte, ci reflectă o ideologie care dezumanizează și incită la violență. „Moarte arabilor” și „Să vă ardă satele” sunt expresii care amintesc de cele mai întunecate pagini ale istoriei, iar faptul că sunt tolerate de autorități ridică semne de întrebare serioase cu privire la angajamentul Israelului față de valorile democratice și drepturile omului.
În timp ce marșul se desfășura, în Gaza, mamele își plângeau copiii uciși în bombardamente, iar în Cisiordania, coloniștii continuau să atace satele palestiniene. Această realitate dură arată că pacea și dreptatea sunt încă departe. Marșul Zilei Ierusalimului nu este doar o paradă, ci o manifestare a unei politici de ocupație și discriminare care persistă de zeci de ani.
De ce este important:
Acest articol evidențiază modul în care un eveniment aparent festiv poate deveni un instrument de intimidare și opresiune. Marșul Zilei Ierusalimului nu este doar o sărbătoare a „reunificării”, ci o demonstrație de forță a ultranaționaliștilor israelieni, care folosesc lozinci rasiste și violență pentru a subjuga populația palestiniană. Înțelegerea acestor dinamici este crucială pentru a conștientiza complexitatea conflictului israeliano-palestinian și pentru a susține eforturile de a pune capăt ocupației și discriminării. Fără o presiune internațională constantă și fără o schimbare a politicilor Israelului, astfel de evenimente vor continua să alimenteze ura și violența, îndepărtând orice șansă de pace.
