L-am cunoscut pe Howard când eram un tânăr reporter la Chicago, iar ea era o strălucitoare cronicară din același oraș. Există o poveste celebră despre o petrecere a jurnaliștilor din Chicago care s-au refugiat la Howard într-o noapte înzăpezită, unde ea i-a invitat să-și lase paltoanele încărcate de zăpadă în dormitorul ei, în timp ce pregătea probabil o cană de ciocolată caldă. Un invitat care, se pare, nu cunoștea istoria familiei ei, a intrat în cameră exclamând: „Margo, Margo, ce delicios! Ai o poză cu Ann Landers în dormitor!” Howard a scris mai târziu o memorii pline de umor, „Eat, Drink, & Remarry”, despre cele patru căsătorii ale sale, inclusiv cu un actor de la Hollywood și un cardiolog din Boston, despre care a scris cu afecțiune și respect.
Primeam vești de la Howard la fiecare câteva săptămâni, de obicei imediat după emisiunea noastră. Împărtășea câte o bârfă prețioasă sau spunea cum Herschel, câinele ei, a iubit una dintre poveștile noastre. Într-o săptămână, a ascultat și a scris: „Am auzit de fermierii tăi din Minnesota și de Seder-ul din Nepal. O mulțime de moduri de a-ți trăi viața, nu?” Detaliile acelor povești s-au pierdut, dar observația înțeleaptă a lui Howard nu: „O mulțime de moduri de a-ți trăi viața.” Da…
Mai trimitea câte un rând din când în când doar ca să întrebe de familia mea: „Cum sunt Frumusețile?” Odată, Howard mi-a trimis un cec pe care să-l transmit cuiva pe care l-am intervievat și care își pierduse casa într-un incendiu. A scris: „Nu cred că au nevoie de mai multe cuvinte frumoase, ci mai degrabă de asta.”
În noaptea în care fumul alb a ieșit din Capela Sixtină pentru a anunța alegerea Papei Leon, Margo a exclamat: „Mon Dieu. Papa are accent de Chicago!” Zilele noastre de naștere erau la o zi distanță una de alta. Următoarea mea aniversare, deși binecuvântată, va părea puțin mai singuratică fără Howard să-mi ureze, așa cum făcea an de an: „La mulți ani, cupcake. Și mergem mai departe.”
De ce este important:
Margo Howard a fost mai mult decât o simplă autoare de rubrici de sfaturi; a fost o voce care a înțeles complexitatea vieții și a oferit nu doar soluții, ci și compasiune și umor. Moștenirea ei ne amintește că, în spatele fiecărui sfat, există o poveste umană, iar modul în care a îmbinat experiența personală cu înțelepciunea practică rămâne un model pentru jurnaliști și scriitori. Într-o lume tot mai grăbită și impersonală, amintirea ei ne încurajează să prețuim conexiunile autentice și să găsim frumusețea în diversitatea modurilor de a trăi.
