După acordul de încetare a focului din Lebanon, Iranul a anunțat că Strâmtoarea Hormuz este din nou deschisă pentru navigație. Veștile par bune la prima vedere pentru sutele de nave care au rămas blocate în această zonă strategică timp de săptămâni întregi. Însă, în spatele acestui anunț optimist, se ascund întrebări fundamentale care continuă să preocupe industria asigurărilor maritime și pe cei care tranzitează una dintre cele mai importante rute comerciale ale lumii.
Henrietta Treyz, co-fondatoare și directoare a politicii economice la Veda Partners, o firmă care lucrează îndeaproape cu asigurătorii pentru a oferi ghidare investitorilor, a explicat pentru NPR cum percep aceștia situația actuală. "Asigurătorii vor citi cu atenție toate detaliile contractelor," a declarat Treyz. "Primul lucru la care se vor concentra este ceea ce a transmis ministrul iranian de externe, și anume că ruta coordonată deja anunțată de porturile și organizația maritimă a Republicii Islamice Iran este cea pe care o declară complet deschisă. Însă, aceasta reprezintă doar aproximativ o treime din strâmtoare, nu întreaga Strâmtoare Hormuz. Și acest lucru se datorează, bineînțeles, minelor și celorlalte blocade militare instalate încă din data de 28 februarie."
Este esențial să înțelegem că anunțul privind redeschiderea Strâmtoarei Hormuz vine cu condiții și limitări semnificative. Pe lângă problema pur militară a traversării fizice a strimtorii, care reprezintă blocajul central, există chestiuni secundare extrem de importante. Gardienii Revoluției Islamice (IRGC) sunt clasificați ca sponsor statal al terorismului, ceea ce înseamnă că orice contact al asigurătorilor sau al tancurilor petroliere cu Iranul generează probleme juridice grave. Amenzile și sancțiunile sunt doar începutul – persoanele implicate riscă pedepse cu închisoarea de până la 20 de ani, iar dacă cineva moare în timpul încercării de a traversa strâmtoarea, responsabilul poate ajunge la închisoare pe viață.
Una dintre întrebările cruciale la care asigurătorii încearcă să găsească răspunsuri este ce au convenit Statele Unite și Iranul cu privire la taxa pe care Iranul a colectat-o pentru tranzitarea strimtorii. Această problemă a taxelor reprezintă un element central al crizei și un indicator important al modului în care se va normaliza situația. Costurile asigurărilor pentru navele cargo și petroliere care tranzitează Strâmtoarea Hormuz au explodat, ajungând să fie cu aproximativ 300% mai mari decât în mod normal, și se preconizează că aceste rate ridicate vor persista pentru o perioadă nedeterminată.
Dincolo de situația specifică a Strâmtoarei Hormuz, experții se întreabă ce lecții și protocoale se stabilesc acum și dacă acestea vor influența alte căi navigabile strategice. Strâmtoarea Bab al-Mandab, de exemplu, reprezintă o altă rută cheie de shipping situată în apropierea coastei Yemenului, care ar putea fi afectată de evoluții similare. Henrietta Treyz și-a exprimat speranța că situația va rămâne izolată la Strâmtoarea Hormuz, recunoscând totodată că această criză a devenit un studiu de caz al unui mod foarte ieftin de a purta război împotriva națiunilor dezvoltate.
Există implicații clare pentru China și Marea Chinei de Sud, precum și pentru Rusia și Marea Neagră. Întrebarea fundamentală care se ridică este: la ce punct putem asista la acest război asimetric în care Statele Unite dispun de arme Tomahawk extraordinar de scumpe și de o capacitate militară superioară de bombardament, dar Iranul a reușit să determine Statele Unite să accepte încetarea focului și să renunțe la escaladarea războiului exclusiv prin închiderea unei strimtori care altfel fusese liberă pentru navigația întregii lumi, fără nicio taxă și fără niciun control din partea Iranului. Acum, așa cum a tweetat președintele anterior în acea zi, probabil din greșeală, strâmtoarea a devenit efectiv Strâmtoarea Iranului.
Efectele în cascadă ale unei posibile închideri permanente sau parțiale a Strâmtoarei Hormuz ar fi devastatoare pentru economia globală. Treyz explică: "Gândiți-vă la acest lucru ca la o taxă permanentă. Nu am văzut încă efectul de picătură al ultimelor 48 de zile de închidere a Strâmtoarei Hormuz. Încă primim în această săptămână expedieri din strâmtoare care au plecat înainte ca războiul să fi început chiar. Modul de a gândi despre această situație este că prețul petrolului crește imediat. Este o marfă globală, iar prețul fluctuează aproape instantaneu când are loc un eveniment de acest tip."
Pentru consumatorii obișnuiți care observă prețurile alimentelor sau ale bunurilor din magazine precum Walmart sau Target, creșterile vor veni cu o întârziere de 60 până la 90 de zile. Această întârziere se datorează pur și simplu închiderii. Însă, ceea ce nu este inclus în aceste estimări este costul suplimentar al asigurărilor elevate. Oricine încearcă să facă achiziții din strâmtoare se va întreba cât de stabil va fi încetarea focului și dacă dronele vor fi sau nu lansate ocazional. Cum spune întotdeauna Henrietta Treyz: "Tot ce trebuie este un singur incident. Și în momentul în care există o singură greșeală, shipping-ul se oprește din nou peste tot."
Strâmtoarea Hormuz reprezintă una dintre cele mai critice artere economice ale lumii, prin care traversează aproximativ 20% din producția globală de petrol. Orice perturbare a acestei rute are consecințe în lanț pentru întreaga economie planetară, de la prețurile combustibililor la costurile bunurilor de consum. Chiar și după anunțul redeschiderii, realitatea terrainului rămâne complexă – mine marine, blocade militare și incertitudini geopolitice continuă să facă tranzitarea riscantă și costisitoare. Asigurătorii, cu toată prudența lor caracteristică, nu sunt pregătiți să ridice steagul de siguranță, preferând să aștepte clarificări suplimentare înainte de a-și asuma riscuri suplimentare într-o zonă care continuă să fie departe de a fi complet sigură pentru navigația comercială.
Strâmtoarea Hormuz se redeschide, dar asigurătorii nu sunt pregătiți să ridice steagul de siguranță
