Mii de oameni au protestat la Londra cerând noului premier britanic Andy Burnham să impună un embargo asupra armelor către Israel și să oprească complicitatea Marii Britanii în genocidul din Gaza. Fostul lider laburist Jeremy Corbyn și ambasadorul palestinian au condus marșul, în timp ce presiunea asupra guvernului crește.
Șeicul Hamad bin Khalifa Al Thani, fostul emir al Qatarului, a fost singurul lider arab care a spart fizic blocada Israelului asupra Gazei în 2012, vizitând enclava și oferind sute de milioane de dolari pentru reconstrucție. Moștenirea sa include proiecte vitale de infrastructură și un spital care funcționează și în timpul genocidului actual.
Creștinii din Regatul Unit protestează pentru ca Biserica Angliei să recunoască genocidul din Gaza, cerând Sinodului General să adopte o moțiune bazată pe documentul Kairos Palestine II, care denunță acțiunile Israelului ca fiind genocidare și cheamă la boicot.
Mii de oameni s-au adunat la Srebrenica pentru a marca 31 de ani de la genocidul din 1995, când peste 8.000 de bărbați și băieți musulmani au fost uciși. Zece victime nou identificate au fost îngropate, iar liderii internaționali au cerut educație și justiție pentru prevenirea atrocităților.
Spitalele din Gaza se confruntă cu o criză energetică gravă din cauza bombardamentelor israeliene și a blocadei, generatoarele defecte și lipsa de combustibil punând în pericol viața pacienților, inclusiv a copiilor din incubatoare.
O anchetă ONU confirmă că Forțele de Sprijin Rapid (RSF) din Sudan au comis genocid în el-Fasher, Darfur, prin ucideri în masă, violuri colective și foamete deliberată. Raportul avertizează asupra riscului unei catastrofe similare în el-Obeid.
Adunarea Generală a ONU discută prevenirea genocidului, dar istoria arată șase eșecuri majore: Rwanda, Gaza, Bosnia, Cambodgia, Darfur și Irak. Fără acțiuni concrete, dezbaterile rămân simple vorbe.
Lideri israelieni de extremă dreapta, inclusiv Netanyahu și Smotrich, sugerează stabilirea de noi colonii în Gaza, după un război genocidar care a ucis peste 73.000 de palestinieni. Deși ilegale conform dreptului internațional, planurile avansează, iar reacțiile internaționale rămân slabe. Articolul analizează motivațiile politice și riscurile implicate.
La 32 de ani de la genocidul din Rwanda, tinerii reflectează asupra progreselor economice, dar și asupra durerii și traumei netratate. Articolul explorează povești personale care arată că eliberarea este un proces continuu, nu doar o victorie militară.
O investigație arată că instituțiile publice din statele UE au semnat contracte de 2,7 miliarde de euro cu companii israeliene, inclusiv producători de armament, în ciuda genocidului din Gaza și a deciziilor Curții Internaționale de Justiție. Spania, Ungaria și Germania sunt printre principalii contractori, iar universități și poliții naționale achiziționează tehnologie militară și echipamente de securitate.
Keir Starmer a lăsat în urmă o moștenire de complicitate la genocid în Gaza, prin vânzări de arme și sprijin militar. Succesorul său, Andy Burnham, trebuie să rupă cu această politică rușinoasă, să oprească exporturile de arme și să impună sancțiuni cuprinzătoare, redirecționând fondurile către sănătate și educație.
Articolul analizează de ce Liga Arabă și guvernele arabe au rămas pasive în fața genocidului israelian din Gaza, identificând trei cauze principale: dependența post-colonială de puteri străine, teama de costurile confruntării și prăpastia dintre elite și cetățeni. Se subliniază că ordinea neo-colonială actuală permite doar gesturi simbolice, nu rezistență activă.
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți oferi o experiență de navigare cât mai plăcută. Continuarea navigării implică acceptarea acestora.